Din seria interviurilor noastre cu experți din mai multe domenii, astăzi îl avem ca invitat pe Arhiepiscopul Gherman, cu care vom discuta despre situația actuală a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și relația acesteia cu Biserica Ortodoxă Română. Dat fiind că în ultima perioadă au apărut tot felul de speculații despre parohiile românești de pe teritoriul Ucrainei, în acest interviu vom afla care este părerea Arhiepiscopului și cum vede situația actuală.
Biserica Ortodoxă Ucraineană are intenția să stabilească un dialog cu Biserica Ortodoxă Română? Care sunt perspectivele ca Biserica română să recunoască autocefalia Bisericii Ucrainene? Se poate aprofunda acest dialog după includerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene în Conferința Bisericilor Europene?
Din momentul primirii Tomosului de autocefalie a Bisericii Ortodoxe din Ucraina, adică din 2019, avem contacte cu ierarhiile Bisericii Ortodoxe Române. Și, bineînțeles, depunem toate eforturile pentru a obține recunoașterea autocefaliei bisericii ucrainene de către biserica soră – biserica română. Ne-am întâlnit în repetate rânduri, oficial și neoficial, cu ierarhii bisericii și, se pare că partea română așteaptă să vadă cum se va rezolva războiul și conflictul militar din Ucraina. Noi suntem încrezători că după victoria Ucrainei în acest război, care este acum în curs de desfășurare, vom primi recunoașterea autocefaliei noastre nu numai din partea Bisericii Române, ci și din partea celorlalte Biserici Ortodoxe.
În opinia dumneavoastră, în ce măsură poate statul ucrainean să reglementeze activitatea bisericilor, ținând cont, pe de o parte, de legislația privind libertatea de conștiință, iar pe de altă parte, de faptele de activitate anti ucraineană a unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene și de legătura acestei biserici cu Biserica Ortodoxă Rusă care a susținut agresiunea rusă?
Ucraina este un stat democratic și putem spune că legea privind libertatea de conștiință este în vigoare, adică fiecare persoană își poate declara și trăi liber credința. Dar în ultima perioadă, de când a început agresiunea armată din partea Rusiei, am văzut că unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene în unitate canonică cu Patriarhia Moscovei, au desfășurat și încă continuă să desfășoare, din păcate, activități menite să sprijine agresorul rus.
Aceste acțiuni și-au primit răspunsul din partea statului ucrainean, a serviciilor speciale și a organelor judiciare. Această evaluare s-a manifestat prin faptul că o parte din ierarhia acestei structuri bisericești a fost condamnată. Și, în conformitate cu articolul penal privind activitatea anti-statală, dacă pe timp de pace cineva ar putea critica un astfel de comportament al autorităților ucrainene și a organelor judiciare, astăzi, când există un război, un război deschis împotriva Ucrainei și a poporului ucrainean, aceste acțiuni pot fi considerate destul de legitime.
Astăzi, opiniile multor români sunt îndreptate spre situația cu parohiile ortodoxe din regiunea Cernăuți. Ținând cont, pe de o parte, de declinul autorității Bisericii Ortodoxe Ucrainene în societate, pe de altă parte, de inițiativa de interzicere a activității acesteia în regiune, cum poate evolua situația cu parohiile ortodoxe în limbă română din Bucovina? Există riscul transferului forțat al parohiilor către Biserica Ortodoxă Românească sau al interzicerii acestora în cazul în care nu vor fi dispuse să se transfere? Poate că există opțiuni de compromis pentru transfer și cum vede biserica dumneavoastră evoluția situației?
Vorbind despre parohiile de limbă română ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene în unitate cu Patriarhia Moscovei, bineînțeles, este dificil. În 2019, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a luat decizia de a crea un vicariat în limbă română în structura Bisericii Ortodoxe din Ucraina, exact așa ca cel de pe teritoriul României pentru parohiile de limbă ucraineană. Această decizie a fost dictată de faptul că înainte de aceasta s-au purtat negocieri neoficiale cu ierarhia Bisericii Ortodoxe Române, unde partea română a înaintat dorința de a crea un astfel de vicariat. În Biserica Ortodoxă din Ucraina nu există nicio restricție privind folosirea oricărei limbi, inclusiv a limbii române în slujba religioasă.
Anumite persoane și unii reprezentanți ai Patriarhiei Moscovei în Ucraina speculează pe această temă. În special, mitropolitul Longhin Jar în repetatele sale interviuri acordate presei românești a declarat că statul ucrainean vrea să interzică limba română în bisericile din Ucraina, și slujba religioasă să fie ținută doar în limba ucraineană, ceea ce nu este deloc adevărat, ci o manipulare. Biserica este deschisă să primească în structura sa orice congregații cu orice limbă. Serviciile divine, predicile, sunt ținute inclusiv în limba română. Pot spune că, fiind episcop conducător a Eparhiei Cernăuților, folosim 2 limbi în timpul slujbei divine din biserica catedrală. În mare parte, serviciul divin se desfășoară în limba ucraineană, dar, din cauză că nu cunosc foarte bine limba română, știu să citesc și să slujesc, așa că folosesc parțial limba română în slujbele divine.
Ce consecințe ar putea rezulta din ipotetica alăturare a parohiilor de pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la Biserica Ortodoxă Română? Este posibil să ne așteptăm la un astfel de demers din partea Bisericii Ortodoxe Române față de parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene în cazul în care aceasta va fi interzisă să funcționeze în Ucraina? Ar putea acest lucru să afecteze sprijinul bisericilor care recunosc Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru planurile ambițioase ale Bisericii Ortodoxe Române pentru Mitropolia Chișinăului?
Putem spune că Biserica Ortodoxă Română este o Biserică mare, iar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României este un ierarh foarte educat, care cunoaște foarte bine dreptul canonic. Au relații foarte bune cu Patriarhia Ecumenică și nu ne putem imagina că Biserica Ortodoxă Română poate să vină în parohiile mănăstirilor de pe teritoriul canonic al unei alte biserici locale, pentru că aceste granițe coincid cu granițele statelor și sunt stabilite prin canoane.
Prin urmare, astăzi excludem orice pretenții ale Bisericii Ortodoxe Române la parohiile mănăstirilor de pe teritoriul Ucrainei. În același timp, Biserica Ortodoxă a Ucrainei este gata să accepte aceste biserici și parohii mănăstirești în locașul său și să dea libertate deplină în folosirea limbii române în slujbele divine, pentru că înțelegem că acest lucru este foarte important pentru românii din Ucraina ortodoxă și prin aceasta vrem să arătăm că Biserica Ortodoxă a Ucrainei este pentru ei o biserică mamă, nu o mamă vitregă.