„Jurnalistul” și diplomatul rus Aleksandr Zorin, cunoscut pentru activitatea sa în Siria, a devenit unul dintre cele mai grăitoare exemple despre cum mașinăria propagandistică a Kremlinului s-a încurcat în propriile mituri. Memoriile și filmul său, intitulat „Soldatul de porțelan”, nu s-au transformat într-un document al triumfului, ci într-o mărturie a prăbușirii – nu a sistemului în sine, ci a propriei sale incompetențe.
Zorin nu este doar un om de media. El este un ofițer de informații cu experiență, care a lucrat mulți ani sub acoperire diplomatică, coordonând operațiuni de influență informațională în Siria. Misiunea sa era să „rescrie” războiul – să creeze o realitate paralelă în care crimele regimului Assad dispăreau, iar victimele deveneau actori într-o înscenare.
Subiectul central al propagandei sale a fost tragedia din Douma, din 7 aprilie 2018, când elicopterele siriene au aruncat butelii cu clor, ucigând 43 de civili. În timp ce Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a confirmat atacul chimic, Moscova a declanșat o campanie masivă de dezinformare. Zorin a fost printre cei care au contribuit la construirea narațiunii potrivit căreia „rebeli” ar fi pus la cale o înscenare împreună cu organizația „Căștile Albe”.
Totuși, chiar și în propriile sale cărți, Zorin nu reușește să urmeze linia oficială a Kremlinului: se contrazice, evită să menționeze evenimente-cheie, amestecă rolurile victimelor și ale călăilor. Textele sale dezvăluie oboseala unui sistem care nu mai distinge între ficțiune și raport oficial, între narațiune inventată și secret de stat.
Rusia pregătise terenul informațional chiar înainte de atacul din Douma. Reprezentantul permanent Nebenzia avertizase ONU despre posibile „înscenări cu actori”, iar ambasadorul Șulghin a numit ulterior tragedia „provocare”. Când OIAC a publicat date care confirmau folosirea clorului, Moscova și-a schimbat discursul: acum nega în același timp atacul și acuza opoziția că l-ar fi fabricat.
Zorin a vizitat locul evenimentului, dar nu a furnizat nicio dovadă reală care să susțină versiunea rusă. Nu a putut confirma existența „doctorului martor” la care făcea referire, nu a explicat rolul personajelor inventate din film și a omis să menționeze propria implicare în acțiuni propagandistice – cum ar fi conferința de presă de la Haga, unde, sub supravegherea coordonatorilor ruși, „martorii” retrași și-au negat declarațiile.
Figura centrală a lui Zorin – „doctorul” din Douma – nu a devenit niciodată un martor autentic. A fost transportat la Moscova, apoi în Țările de Jos, dar nu a confirmat povestea inventată despre „rebeli cu clor”. În final, Kremlinul a decis să nu-l mai arate publicului – minciuna devenise prea inconsistentă pentru a fi susținută.
În film, acest doctor imaginar devine o reflexie ideologică a lui Zorin însuși – un agent mințit, căruia i s-a încredințat sarcina de a salva propria legendă. Însă tocmai această invenție dezvăluie adevărata natură a sistemului: o minciună care s-a încurcat în propriul scenariu.
După Siria, Zorin apare pe un alt front – cel ucrainean. Conform The Wall Street Journal, el a fost persoana cu care serviciile de informații ucrainene au stabilit contact pentru schimbul de prizonieri în 2022. Indicativul său de apel era „Steyr”.
Paradoxul este că fostul manipulator al războiului sirian acționează acum în Europa, implicat în „negocieri de schimburi”, folosind aceleași metode: controlul informației, diluarea faptelor, substituirea sensurilor. Doar că misiunea lui nu mai are nimic eroic – a rămas doar logica rece a unei operațiuni speciale.
Zorin nu mai simbolizează succesul serviciilor secrete ruse, ci epuizarea lor. Nu mai convinge – doar se autocitează. Povestea sa a devenit o carcasă goală a unui mit propagandistic, prăbușit sub greutatea propriilor contradicții. Sistemul de la Kremlin, care ani la rând a trăit din simulacre, privește acum cum agenții săi se pierd în plasa propriilor minciuni.