Ungaria încearcă din nou să reconfigureze balanța de putere în cadrul Uniunii Europene. Premierul Viktor Orbán, care de mult timp se prezintă drept un „centru alternativ” în Europa Centrală, urmărește acum formarea unei noi configurații politice — un așa-numit „bloc anti-ucrainean”, alături de Cehia și Slovacia. Scopul său este reducerea influenței majorității pro-ucrainene din UE și exercitarea unei presiuni sporite asupra Bruxelles-ului în ceea ce privește politica sancțiunilor și asistența militară pentru Kiev.
Potrivit consilierului politic principal al premierului ungar, Balázs Orbán, Budapesta intenționează să își coordoneze mai strâns pozițiile cu Robert Fico și Andrej Babiš — doi lideri politici care împărtășesc scepticismul față de actuala strategie europeană privind Ucraina. Deși această alianță există momentan la nivelul consultărilor politice, simplul fapt al formării sale indică o reînviere graduală a conceptului de „Grup de la Vișegrad” — dar într-un format restrâns, trilateral.
Anterior, cooperarea dintre Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia în formatul V4 a demonstrat capacitatea regiunii de a influența procesele interne ale UE. În timpul crizei migrației din 2015, acest bloc s-a impus drept principalul opozant al Bruxelles-ului, apărând dreptul statelor membre de a decide independent asupra politicilor privind refugiații.
Totuși, invazia Rusiei în Ucraina a rupt echilibrul intern al grupului: Polonia a adoptat o poziție ferm anti-rusă, în timp ce Orbán a refuzat să rupă legăturile cu Moscova.
Noua tentativă de consolidare în jurul Budapestei pare o revanșă geopolitică. Atât Fico, cât și Babiš pledează pentru un „dialog realist” cu Rusia și critică prelungirea sprijinului militar pentru Kiev. Pentru Orbán, aceasta este o oportunitate de a crea la Bruxelles o minoritate tactică, capabilă să blocheze sau cel puțin să complice adoptarea deciziilor favorabile Ucrainei. Consilierul său politic a subliniat că această cooperare „va deveni treptat mai vizibilă” și ar putea reproduce efectul „rezistenței de la Vișegrad” din trecut.
Guvernul polonez condus de Donald Tusk — pro-european și pro-ucrainean convins — nu se va alătura acestei axe, ceea ce transformă fostul V4 într-un posibil V3.
La Budapesta se vorbește deja deschis despre ambiția de a depăși limitele cooperării regionale: partidul Fidesz caută să-și extindă influența în Parlamentul European, construind alianțe cu forțele ultraconservatoare și eurosceptice — de la „Patrioții pentru Europa” până la grupul „Conservatorilor și Reformiștilor Europeni”.
Centrul de analiză Mathias Corvinus Collegium (MCC), finanțat de aliații lui Orbán, deține deja o reprezentanță permanentă la Bruxelles și construiește activ o rețea de contacte. Nu este doar un think tank, ci un instrument politic de influență pe termen lung, menit să promoveze o „agendă alternativă” în politica europeană.
Această ofensivă diplomatică are loc pe fondul unei incertitudini interne crescânde: partidul Fidesz își pierde din popularitate, în timp ce mișcarea de opoziție Tisza câștigă teren înaintea viitoarelor alegeri parlamentare.
În același timp, Budapesta, aflată sub presiunea sancțiunilor UE pentru încălcarea statului de drept, încearcă să compenseze pierderile interne printr-o politică externă agresivă.
Inițiativa formării unei noi alianțe ungaro-ceho-slovace nu este doar o manevră tactică, ci o încercare a lui Viktor Orbán de a-și consolida statutul de „actor incomod, dar indispensabil” în politica europeană.
Strategia sa constă în blocarea deciziilor, formarea de coaliții alternative și modificarea treptată a echilibrului de putere la Bruxelles — de la solidaritate la scepticism, de la sprijin pentru Ucraina la oboseala față de război.