Problema desfășurării unui contingent militar al Uniunii Europene pe teritoriul Ucrainei este intens discutată încă de la sfârșitul anului 2024, când președintele Franței, Emmanuel Macron, a început să promoveze pe mai multe forumuri internaționale ideea că doar livrările de arme către partea ucraineană ar putea fi insuficiente. Pentru stabilizarea situației și pentru a facilita negocierile, ar putea deveni necesară formarea și trimiterea unui contingent militar în Ucraina. Deși ideea a fost considerată promițătoare de mulți politicieni, aceasta a întâmpinat și opoziție serioasă din partea unor actori influenți din politica europeană, printre care cancelarul Germaniei, Olaf Scholz.
Până de curând, nu existau actualizări concrete în această privință, dar revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a reactivat procesul. Președintele SUA a declarat în repetate rânduri că dorește încetarea focului cât mai curând, iar Kievul a sugerat că ar putea accepta un acord dacă aliații oferă garanții solide de securitate. Acest lucru a redeschis discuțiile privind participarea trupelor occidentale, inclusiv a forțelor europene, la menținerea unui eventual armistițiu.
Din perspectiva Ucrainei, exprimată de președintele Volodimir Zelenski, ar fi necesar un contingent de aproximativ 200.000 de militari pentru un răspuns eficient. Cu toate acestea, analiștii consideră că această estimare este exagerată, oferind ca exemplu de comparație Operațiunea Overlord din cel de-al Doilea Război Mondial, care a implicat un număr mai mic de militari. Experții estimează că un contingent de 40.000-50.000 de soldați străini, care să acționeze ca forțe de securitate de-a lungul liniei frontului de 1.000 de kilometri, ar putea fi un proiect realizabil pentru aliații Ucrainei.
În prezent, doar țările baltice și-au exprimat sprijinul pentru această idee, cu condiția ca misiunea să includă participarea altor aliați. Mai multe detalii sunt așteptate după o „întâlnire informală între premierul Marii Britanii, Keir Starmer, și secretarul general al NATO, Mark Rutte.”
Obiectivele posibile ale misiunii
Se estimează că misiunea militară ar putea avea trei scopuri principale:
- Să ofere Ucrainei asigurarea că beneficiază de sprijinul Occidentului;
- Să descurajeze Rusia de la noi agresiuni;
- Să demonstreze SUA că Europa își asumă responsabilitatea pentru securitatea Ucrainei.
În plus, economiștii susțin că desfășurarea trupelor ar putea reprezenta o alternativă mai realistă pentru statele europene care se confruntă cu dificultăți financiare, în comparație cu acordarea de asistență militară constantă Ucrainei.
Structura contingentului și posibile scenarii
Fostul oficial NATO, Camille Grand, a sugerat că aceste forțe ar trebui să fie „suficient de robuste pentru a nu deveni o țintă ușoară pentru Rusia” și „suficient de mari pentru a nu necesita întăriri imediate.” Potrivit estimărilor sale, contingentul ar putea include aproximativ 40.000 de militari, format în cadrul unei coaliții speciale conduse de Marea Britanie, Franța și Țările de Jos, sprijinite de statele baltice și țările din Europa de Nord.
Rolul NATO ar fi redus în mod deliberat pentru a limita riscul unei escaladări cu Rusia. Totuși, Grand a sugerat că, prin intermediul formatului „Berlin Plus,” UE ar putea utiliza capacitățile de planificare strategică ale NATO pentru misiuni de menținere a păcii, similar intervenției din Bosnia și Herțegovina.
Această operațiune nu ar semăna cu tradiționalele misiuni de menținere a păcii ale ONU („Căștile Albastre”), care sunt neutre și nu au permisiunea de a folosi forța letală. În schimb, contingentul european ar avea rol de stabilizare și descurajare, fără a se implica direct pe linia frontului.
Riscuri și incertitudini
Cu toate acestea, toate aceste planuri rămân teoretice, deoarece trimiterea unui contingent militar depinde de obținerea unui acord de pace viabil cu Rusia. Moscova ar putea respinge orice înțelegere, așa cum s-a întâmplat cu Acordurile de la Minsk, semnate după anexarea Crimeei.
Mulți politicieni europeni, temându-se de escaladarea conflictului cu Rusia, adoptă o poziție pasivă. De asemenea, chiar dacă liderii europeni ar aproba desfășurarea trupelor, parlamentele naționale și opinia publică ar putea să nu fie de acord. În plus, SUA ar putea refuza să ofere sprijin logistic pentru o astfel de operațiune.
Cu toate acestea, susținătorii ideii subliniază că dialogul cu Kremlinul trebuie purtat de pe o poziție de egalitate, iar încălcarea acordurilor trebuie să atragă consecințe reale. Desfășurarea unui contingent militar ar putea obliga Rusia la negocieri și ar garanta securitatea Ucrainei și a țărilor europene. În caz contrar, agresorul ar putea considera că poate acționa fără consecințe, ceea ce ar putea duce la atacuri asupra orașelor europene.
Fiecare politician european trebuie să evalueze riscurile cu seriozitate, deoarece scenariul unor atacuri viitoare nu reprezintă simple „povești de groază,” ci o posibilitate reală.
Imagine: ilustrativă, sursa