Acum 30 de ani, pe 5 decembrie 1994, a fost semnat Memorandumul de la Budapesta între Ucraina, Rusia, SUA și Marea Britanie, care ar fi trebuit să garanteze Ucrainei securitatea și protecția în schimbul renunțării la statutul de stat nuclear. Timpul a arătat că acest acord nu a însemnat nimic pentru țările semnatare – evenimentele din 2014 au fost un moment de cotitură, granițele Ucrainei au fost încălcate, în timp ce pentru Rusia începutul agresiunii a însemnat doar sancțiuni minore din partea SUA. Aproape lipsa totală de reacție de acum 10 ani a dus la războiul la scară largă din 2022, transmite sursa.
Atunci a devenit clar că dezvoltarea Ucrainei ca stat independent este ceva inacceptabil pentru Rusia. Când, după destrămarea URSS, Kievul a obținut al treilea cel mai mare potențial nuclear din lume, acest lucru nu a fost pe placul nimănui. Statele nucleare nu erau pregătite ca o altă țară nucleară să apară. Mai mult, aceasta era o țară care tocmai scăpase de stigma sovietică și începea propriul drum independent. Astfel, asupra Ucrainei a început să se aplice o presiune fără precedent.
În mod special, SUA au declarat direct că, dacă Ucraina nu se va debarasa de armele nucleare, va fi izolată pe plan internațional. De fapt, la acel moment, Kievului nu i s-a dat nicio alegere, deoarece sancțiunile numeroase și izolarea ar fi pus capăt visului ucrainenilor de a construi un stat independent și modern. Occidentul se orienta spre Rusia și lua în considerare punctul de vedere al guvernului de atunci, considerându-l democratic. Prin urmare, sub presiune politică și economică, președintele de atunci al Ucrainei, Leonid Kucma, a acceptat semnarea documentului.
Conform documentului, țările menționate mai sus „s-au angajat” să respecte independența, suveranitatea și frontierele actuale ale Ucrainei; să se abțină de la utilizarea forței și să nu folosească arme împotriva Ucrainei, cu excepția autoapărării; să se abțină de la aplicarea presiunii asupra Ucrainei; să solicite acțiuni din partea Consiliului de Securitate al ONU în cazul unui act de agresiune sau al unei amenințări nucleare împotriva Ucrainei, să poarte consultări în cazuri de urgență și altele.
Se poate observa că majoritatea angajamentelor au fost deja încălcate, și nu doar de Rusia. Fără îndoială, Federația Rusă a comis cele mai multe încălcări ale acordului, începând războiul, dar țările semnatare au încălcat înțelegerea încă de la semnarea acesteia, deoarece au presat autoritățile ucrainene de atunci și le-au amenințat cu izolarea. Singurul lucru respectat a fost organizarea consultărilor și impunerea de sancțiuni numeroase țării agresor. Totuși, aceasta a fost cea mai mică măsură luată de către state pentru a proteja Kievul.
Una dintre principalele probleme ale Memorandumului de la Budapesta constă în faptul că textul său nu conține nicio mențiune despre răspunderea pentru încălcarea acestuia. Un alt aspect este că textul acordului a fost tradus în trei limbi, și anume în ucraineană, rusă și engleză. În versiunea ucraineană a documentului se vorbește despre „garanțiile de securitate” pentru Ucraina, însă versiunea în limba engleză traduce acest termen ca „asigurări de securitate”, ceea ce are un sens fundamental diferit.
Documentul nu conține nicio metodă de asigurare a securității pentru Ucraina, în afară de cuvinte goale. Anumiți lideri occidentali, printre care și fostul președinte al Franței, François Mitterrand, încă din anii ’90, afirmau că nu merită să ai încredere în Memorandumul de la Budapesta, spunând că Ucraina va fi înșelată. Fostul președinte american Bill Clinton, însă, a fost exact persoana care a exercitat cea mai mare presiune asupra Ucrainei. Fostul președinte a recunoscut personal, după 2022, că a greșit enorm și simte vinovăția pentru faptul că Ucraina a renunțat la armele sale nucleare.
Doar un singur document, care de fapt și-a pierdut orice sens de mult timp, a schimbat complet istoria. Semnarea acestuia a făcut Ucraina mult mai vulnerabilă, deoarece atunci a renunțat la 2000 de încărcături nucleare strategice. Pe de altă parte, acest lucru a consolidat și mai mult Rusia, atât în propriile sale ochi, cât și pe scena internațională. A devenit clar că Kievul nu mai deținea arme nucleare, nu avea garanții clare de securitate, iar prin urmare, devenea o țintă ideală pentru Rusia, care mult timp a făcut pe interesată de teritoriile ucrainene.
Este greu să spunem cu certitudine ce s-ar fi întâmplat dacă guvernul ucrainean de atunci ar fi rezistat presiunii internaționale și nu ar fi renunțat la arsenalul său nuclear. Totuși, putem afirma cu siguranță că, în acel caz, Rusia nu ar fi început războiul împotriva Ucrainei, sute de mii de cetățeni nu ar fi fost uciși, iar milioanelor de ucraineni nu le-ar fi fost dat să fugă în afacerea țării. Putem presupune că Moscova ar fi căutat alte modalități de a exercita presiune asupra Kievului, posibil prin izolarea acesteia, la care Occidentul i-a amenințat-o. Aceasta ar fi fost o „altă jocă” a Kremlinului, destinată să discrediteze Ucraina ca stat suveran și independent, însă fără război direct.
Lumea a profitat de „noua naștere” a Ucrainei, de lipsa unui nucleu politic pe atunci și de lipsa de fapt a țării pe scena internațională. În acest context, Kievul a dat viitorul său pe mâna celor pentru care Memorandumul de la Budapesta era doar o formalitate prin care să dezvăluie Ucraina de armele nucleare, pentru care acum ucrainenii plătesc cu sânge.
Imagine: ilustrativă, sursă: https://protv.md/ucraina/razboiul-din-ucraina-lectia-amara-a-memorandumului-de-la-budapesta-semnat-in-urma-cu-30-de-ani—2707045.html