Conflictul din Nagorno-Karabah durează de mai multe decenii și escaladează constant – Azerbaidjanul și Armenia încearcă de ani de zile să atragă în favoarea lor controlul asupra regiunii. Problema proprietății asupra Karabahului este controversată, deoarece fiecare țară consideră regiunea ca fiind parte integrantă a sa. La 19 septembrie, Azerbaidjanul a rupt tăcerea și a anunțat începerea unor măsuri antiteroriste locale în Karabah.
Ministerul azer al Apărării a dezvăluit “operațiuni” întregi, printre care: “restabilirea ordinii constituționale”, “încetarea provocărilor pe scară largă”, “dezarmarea și retragerea formațiunilor forțelor armate armene de pe teritoriul regiunii”, “neutralizarea infrastructurii militare” și asigurarea securității cetățenilor pașnici azerbaidjeni.
Armata azeră a declarat că a început să dezactiveze pozițiile Forțelor Armate Armene, punctele de tragere și instalațiile militare ale acestora, folosind arme de înaltă precizie. Locuitorilor locali li s-au pus la dispoziție coridoare umanitare pentru a putea fi evacuați în locuri sigure.
Potrivit guvernului azer, unul dintre motivele lansării măsurilor antiteroriste a fost bombardarea armatei azere de către armata armeană în ziua precedentă, în special la 19 septembrie, când o mină amplasată de forțele armate armene a aruncat în aer personal civil și militar azer.
Guvernul armean neagă prezența armatei armene pe teritoriul Karabahului și speră în protecția armenilor, care reprezintă majoritatea populației sale. Erevanul își pune speranțele în așa-numitele forțe de menținere a păcii rusești, care au promis să ajute în cazul unei noi escaladări a conflictului.
La 20 septembrie s-a aflat că autoritățile autoproclamate ale republicii nerecunoscute au semnat un acord de încetare a focului, care este interpretat de fapt ca o capitulare. Ulterior, informația a fost confirmată de Ministerul azer al Apărării din Azerbaidjan. Acordul conține anumite condiții obligatorii – forțele armate armene sunt obligate să părăsească teritoriul Nagorno-Karabah, după care unitățile vor fi desființate, iar echipamentul militar va fi eliminat. Premierul armean Nikol Pashinyan a declarat că armata armeană nu are nicio intenție de a lupta cu Azerbaidjanul.
La 21 septembrie este programată o întâlnire a Administrației prezidențiale azere cu reprezentanții populației armene locale din Karabah, în cadrul căreia va fi abordată problema reintegrării, a asigurării drepturilor și a protecției armenilor care trăiesc în regiunea Karabah.
Care este locul Rusiei în acest conflict?
Membrii Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) – Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Belarus și Rusia – dau dovadă de o lipsă totală de unitate și nu reușesc să își îndeplinească obligațiile reciproce. Dintre toate statele membre, doar Belarus a sprijinit Rusia în crimele sale împotriva Ucrainei, în timp ce apelurile Armeniei pentru asistență din partea OTSC au fost practic ignorate – în plus, Pashinyan a remarcat că lipsa de acțiune din partea organizației ar fi interpretată ca o permisiune pentru o agresiune armată împotriva Armeniei. În general, existența în continuare a acestei organizații nu va avea nicio semnificație dacă situația nu se va schimba.
Între Rusia și Armenia a fost creat un acord, conform căruia forțele de menținere a păcii rusești îi vor ajuta pe armeni în caz de escaladare a conflictului. Cu toate acestea, de fiecare dată au evitat să-și îndeplinească îndatoririle și și-au demonstrat încă o dată inacțiunea la 19 septembrie.
În 2020, Azerbaidjanul, Armenia și Rusia au convenit asupra unei încetări legale a focului prin semnarea unui acord trilateral, dar, de fapt, luptele au continuat. Azerbaidjanul a desfășurat un “contingent rusesc de menținere a păcii” de-a lungul coridorului care leagă Nagorno-Karabah de Armenia, după care Rusia a trimis peste 2.000 dintre militarii săi în regiune.
Rusia are o influență enormă asupra situației, lucru de care se bucură de zeci de ani la rând. Samvel Shahramanyan, care a fost numit în funcția de președinte al autoproclamatei republici, are statutul de murdar al Kremlinului. Probabil că autoritățile ruse știau din timp despre intențiile Azerbaidjanului și, în plus, au ajutat prin predarea locației instalațiilor militare armenești.
Având propriile puncte de influență asupra războiului dintre Azerbaidjan și Armenia, Federația Rusă le folosește cu abilitate. Unul dintre obiectivele Kremlinului este de a distrage atenția Occidentului de la un război la altul, deoarece înfrângerea Rusiei în confruntarea cu Ucraina este inevitabilă. În special, Rusia încearcă să elimine controlul armean asupra Karabahului, în ciuda parteneriatului convenit, să pedepsească autoritățile armene pentru lipsa lor de sprijin în atacul asupra Ucrainei și să obțină controlul țării prin instalarea la putere a Murtazilor.
Ucraina nu sprijină intențiile Rusiei și condamnă orice încălcare a integrității teritoriale și a suveranității statului. Nicio țară din lume nu are dreptul să acapareze teritoriul unei alte țări prin agresiune armată sau prin instalarea în secret la putere a persoanelor “potrivite”.
Autor: Inna Volodina