Pentru prea mult timp, percepția Occidentului cu privire la adevărata natură a Rusiei a fost falsă. Prin intermediul propagandei, autoritățile ruse au încercat timp de secole să susțină opinia comunității internaționale despre Rusia ca fiind un stat puternic și drept, cu un trecut istoric măreț și un bogat patrimoniu cultural.
Cu toate acestea, trecutul este exact ceea ce speculează Rusia pentru a-și menține imaginea construită, mai mult, Rusia este obișnuită să inventeze fapte și să distorsioneze realitatea pentru a găsi justificări pentru agresiune. De fapt, întreaga istorie a Rusiei este construită pe teritorii străine capturate, chiar și acum kremlinul încearcă să restaureze imperiul rusesc. În acest fel, FR caută să se îmbogățească pe seama patrimoniului cultural al națiunilor entuziaste, furându-l pe cel al altcuiva.
Multă vreme, elita occidentală a crezut în sfințenia Rusiei și a continuat să închidă ochii la crimele sale împotriva țărilor pașnice. Până în prezent, în cercurile Occidentului și în societatea sa se pot găsi adepți ai “marii culturi rusești”, a căror agresiune poate și ar trebui să fie justificată. Anexarea Crimeei ucrainene în 2014 și ocuparea Donbassului nu au fost luate în serios de Occident. Această reacție aproape indiferentă a fost consecința noului atac al Rusiei asupra Ucrainei din 2022. Din acel moment, imaginea unui stat rus puternic în ochii Occidentului a început să se prăbușească.
Democratizarea statelor occidentale a întârziat oarecum un răspuns decisiv la invazia rusă. Acestea au sperat că negocierile cu țara agresoare ar putea fi un început de succes pentru retragerea armatei ruse din Ucraina și că totul ar putea fi rezolvat în continuare pe cale pașnică, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Numeroasele încercări ale Occidentului de a ajuta la încheierea războiului pe cale diplomatică s-au izbit de zidul brutalității rusești. UE, NATO și SUA au început în sfârșit să realizeze cu cine au de-a face.
Înalții comandanți ai Rusiei s-au plâns în mod repetat că țara lor nu dorea să fie primită în cercul lor de către Occident. După sancțiunile impuse și izolarea globală, de acolo au venit declarații despre caracterul nerezonabil al acestor restricții. Cu mult timp înainte de războiul ruso-ucrainean, Kremlinul a început să creeze pentru societatea sa imaginea unui Occident “neprietenos” care caută să distrugă identitatea Rusiei și, probabil, să îi încalce integritatea.
Rușii cad foarte ușor în plasa mașinăriei de propagandă rusească, așa că nu le-a fost greu să creadă în intențiile ostile ale lumii occidentale. O invazie la scară largă a Ucrainei a fost justificată și de apărarea preventivă a țării lor. În timp ce Occidentul încă nutrea iluzia speranței în adecvarea Kremlinului, pregătirile pentru un război major în centrul Europei și formarea unei atitudini ostile a rușilor față de Occident și Ucraina erau în plină desfășurare.
După evenimentele tragice din Ucraina, provocate de criminalitatea rusă, Occidentul și-a schimbat atitudinea față de Rusia. Înăsprirea sancțiunilor a dus la izolarea de facto a Rusiei pe scena mondială, iar susținerea agresiunii de către unele țări a arătat adevărata față a tuturor. Războiul a avut o mulțime de consecințe negative, dar a fost începutul unei unificări globale împotriva imperialismului, care nu își are locul în lumea modernă. Finanțarea, furnizarea de echipamente, arme și muniții necesare Ucrainei este în interesul fiecărei țări europene, deoarece este singura opțiune de încredere pentru a se confrunta cu Rusia, pentru care acordurile diplomatice nu înseamnă nimic.
Extinderea războiului pe teritoriul României, Poloniei, Republicii Moldova și al altor state europene este destul de realistă dacă Occidentul se plictisește să lupte cu Rusia și îi lasă pe ucraineni în voia sorții lor. Imaginea pe care propaganda rusă a creat-o în ochii Occidentului despre Rusia nu este decât un nonsens, care ar fi trebuit să se risipească la primele manifestări de agresiune din partea acesteia. Cu toate acestea, un proces atât de îndelungat de regândire a adevăratei fețe a Rusiei nu face decât să ateste perfecțiunea propagandei regimului Putin, a cărei insidiositate nu poate fi subestimată.
Rusia este singurul agresor și instigator al dezechilibrului în lume și tocmai încălcarea de către aceasta a tratatelor-cheie de securitate a dus la condamnarea aspră a acțiunilor sale și la înstrăinarea Occidentului. Nici măcar nu vorbim de un mare război în Ucraina, ci de o banală încălcare a dreptului internațional și de amenințarea pe care țara agresoare a pus-o în fața întregii lumi, și mai ales a Europei.
Este important ca sfârșitul războiului să fie însoțit de pedepsirea Rusiei ca stat care a comis genocidul ucrainenilor și a invadat pacea și ordinea mondială. Lumea nu trebuie să uite cine este Rusia și de ce este capabilă, altfel agresiunea împotriva unor oameni pașnici se va repeta, iar istoria va deveni ciclică. Singura opțiune posibilă este să continuăm să presăm Moscova cu sancțiuni și să continuăm să acordăm asistență ucrainenilor.