Duminică, 28 ianuarie, unul dintre liderii partidului românesc AUR a făcut o declarație în care a afirmat că este gata să sacrifice apartenența României la NATO prin anexarea teritoriului ucrainean. Claudiu Târziu este, de asemenea, omul care, într-o funcție de conducere la vârful unui partid important din România, le-a spus rușilor că este “gata” să se alieze cu ei la doar câteva zile după ce a lansat o invazie de amploare în Ucraina. Îndeplinește politicianul român un ordin al Moscovei sau este vorba de utilizarea unor narațiuni populiste? Despre acest lucru mai departe în material.
Merită să începem cu ce fel de partid este AUR. Popularitatea partidului în țară a început să crească în noiembrie anul trecut. Alianța este o forță politică de extremă dreapta care a câștigat popularitate într-un mod destul de neconvențional. Partidul a profitat de sentimentul antiucrainean în creștere în societatea românească și de propaganda de dezinformare pentru a-și crește sprijinul în rândul alegătorilor după alegerile din 2019, până la aproximativ 20%.
Șeful partidului, George Simion, se află pe locul trei în preferințele alegătorilor pentru alegerile prezidențiale (aproximativ 18%), după secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, și premierul Marcel Ciolac. Ca exemplu al activității forței politice, se poate lua în considerare opoziția față de tranzitul prin România a produselor agricole din Ucraina, livrările de armament către Kiev și refuzul de a accepta piloți ucraineni în România pentru antrenamente pe avioane F-16.
În plus, este important de remarcat faptul că partidul apără cu încredere ideile de retragere a României din NATO, precum și de îndepărtare de Uniunea Europeană. În acest sens, partidul îl moștenește pe unul dintre principalii parteneri ai Rusiei în UE, Viktor Orban. AUR folosește unele dintre tezele liderului maghiar, iar politicienii săi îl laudă pe premierul ungar ca model de urmat în ceea ce privește problemele anti-LGBTQ și opoziția față de “diktatul” de la Bruxelles.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că remarcile lui Târziu au apărut aproape simultan cu o declarație a liderului partidului maghiar de extremă dreapta Mi Hazank, Laszlo Torotzkai. Acesta a declarat că partidul său va revendica Transcarpatia dacă Ucraina își va pierde statutul de stat. Continuând tema de AUR, este important să realizăm că prin astfel de declarații se trece în tabăra unor politicieni precum Diana Șoșoacă. Desigur, nu există o legătură directă între politician și partid, dar retorica lor este similară.
Până la urmă, politicianul deschis pro-rus declară, de asemenea, că România ar trebui să se retragă din toate alianțele militare și politice. Doamna Șoșoacă a cerut în repetate rânduri anexarea unor teritorii ucrainene, și anume Bucovina de Nord, regiunea Herța, Budjak (Cahul, Bolgrad, Izmail), Maramureșul istoric și Insula Șerpilor.
Dar dacă motivele pentru o astfel de activitate a unui politician individual sunt deja cunoscute, deoarece prietenia cu ambasadorul rus și discursurile pro-rusești îi oferă politicianului nu cele mai legitime, ci destul de evidente oportunități financiare și voturi ale părții pro-Putin a societății, care este în multe țări din spațiul post-sovietic. AUR joacă și ea pe acest lucru. Forța politică, bineînțeles, nu va primi bani de la Kremlin pentru a-și albi reputația și a răspândi ideile de a refuza ajutorul. Dar nu au nevoie de ei, pentru că principalul lucru este să câștige suficientă popularitate în rândul categoriei de alegători menționate mai sus.
În orice țară, vor exista întotdeauna oameni cărora le plac soluțiile populare și simple, care pot simplifica viața aici și acum. Dacă țara va avea capacitatea de a se apăra în viitor este, desigur, un lucru la care puțini oameni se gândesc. Dar își dau seama oare politicienii de efectul global pe care îl pot avea astfel de declarații? Bineînțeles că nu, pentru că asigurarea securității și stabilității naționale este sarcina actualului guvern și a forțelor pro-europene.
Inutil să mai spunem că, datorită parteneriatului cu Kievul și UE, Bucureștiul va avea acum cea mai amplă dezvoltare a programelor economice partenere și a complexului militar-industrial de la independență încoace. Este ceea ce va ajuta România să reziste la o eventuală agresiune a Kremlinului, nu povești despre necesitatea de a netezi colțuri în relațiile cu agresorul și de a căuta profit acolo unde mor oameni.