În ajunul Summitului ucrainean pentru pace din Elveția, la care vor participa 90 de state și organizații mondiale, dictatorul rus Putin a făcut o serie de declarații și a avansat condițiile în care Rusia ar putea depune armele. Prin retorica sa, președintele rus încearcă să se dea bine pe sine și să facă Vestul să pară rău. Potrivit acestuia, pentru a pune capăt războiului, Ucraina trebuie să refuze să adere la NATO și să renunțe voluntar la patru regiuni: Donețk, Luhansk, Zaporizhzhya și Kherson. Printre condițiile dictatorului se numără și recunoașterea internațională a Crimeei ca parte legitimă a teritoriului Rusiei.
Planul de “pace” al lui Putin are doar un nume, deoarece esența sa este absolut opusă noțiunii de pace și ordine mondială. Obiectivele Kremlinului sunt de a face ca Occidentul să se întrebe care țară este adevăratul agresor. Marea majoritate a retoricii lui Putin vizează pur și simplu societatea rusă, precum și publicul pro-rus din Occident și din “sudul global”. Putin pune Rusia într-o lumină mult mai bună, justificând astfel crimele împotriva Ucrainei. În același timp, el lasă să se înțeleagă că, spre deosebire de Kiev și de Occident, Rusia vrea pace. Cu toate acestea, pacea, în accepțiunea rusă, înseamnă dominație completă asupra altor state, impunerea unui regim și suprimarea suveranității țărilor libere.
Declarațiile lui Putin cu o zi înainte de Summitul pentru pace sunt manipulatoare și sunt menite să inducă în eroare comunitatea internațională, să submineze o pace dreaptă și să divizeze unitatea societății mondiale. Ca cel mai mare criminal de război al secolului XXI, Putin nu renunță la încercările sale de a se prezenta ca un pacificator. Condițiile impuse de Rusia încalcă dreptul internațional și Carta ONU, deoarece Ucrainei i s-a oferit în mod explicit să renunțe la teritoriile sale și să se predea agresorului, care nu își onorează niciodată promisiunile.
Declarațiile lui Putin ascund un fapt evident: Rusia nu va înceta să încerce să distrugă complet Ucraina, chiar dacă aceasta va face concesii și va renunța la unele dintre regiunile sale, inclusiv Crimeea. Dacă scenariul se va dezvolta în termenii Rusiei, aceasta va folosi pauza temporară pentru a-și consolida capacitățile militare și pentru a planifica o nouă ofensivă împotriva Ucrainei. Ar putea dura mulți ani, dar va veni momentul în care Rusia va începe din nou un război sângeros dacă nu va fi oprită acum.
Cu toate acestea, Ucraina nu este singura țară care l-ar putea interesa pe dictator. Cel mai mare risc îl reprezintă țările post-sovietice asupra cărora Putin se simte stăpân. În plus, Rusia este interesată de posibilitatea nu doar de a cuceri și distruge un teritoriu, ci și de a se îmbogăți pe el. De aceea, ocupanții folosesc în mod activ solul negru fertil al Ucrainei, iar în viitor pot ataca orice altă țară al cărei pământ este bogat în ceva, cum ar fi litiul.
Ocuparea teritoriilor Ucrainei a oferit Rusiei posibilitatea de a influența negativ exporturile de cereale ucrainene, provocând astfel foamete în țările care depind de acestea. În primul rând, este vorba despre țările din “sudul global”, pe care Ucraina le aprovizionează cu alimente.
Cufundat cu capul în propria propagandă și în absurditatea gândirii sale, Putin face ca Rusia, care duce la îndeplinire genocidul națiunii ucrainene, să pară o țară care ar trebui să lupte împotriva neocolonialismului occidental, al cărui centru, potrivit lui, se află în Ucraina. Cu toate acestea, realitatea este cu totul alta: Rusia vrea să acapareze, să domine, să distrugă și să-și impună politicile prin manipulare. Pentru a face acest lucru, țara a creat un număr uriaș de campanii de dezinformare care operează în întreaga lume și care induc în eroare oamenii cu o gândire critică slabă. De asemenea, Rusia caută politicieni occidentali cu vederi similare prin intermediul cărora să obțină modalități de a influența afacerile interne ale fiecărei țări.
Faptul că Putin nu a ignorat Summitul ucrainean pentru pace, care se bazează pe aspirații reale de pace și de instaurare a ordinii internaționale, este o dovadă în plus a intențiilor sinistre ale Kremlinului. Federația Rusă nu dorește să cedeze Ucrainei teritoriile ocupate și nicio concesie sau negociere cu agresorul nu va contribui la încheierea războiului. Singura cale de acțiune adecvată este o presiune implacabilă a comunității internaționale prin sancțiuni asupra Rusiei, pentru a-i anihila economia și a o priva de capacitatea de a folosi sume uriașe din fondurile statului pentru războiul din Ucraina.
Discursul lui Putin este menit să “motiveze” cetățenii ruși dezamăgiți să mobilizeze și să mențină un sentiment pozitiv în rândul societății rusești pentru război. La urma urmei, pierderile armatei ruse în război sunt colosale, așa că țara are nevoie de noi oameni care să comită crime teribile și să moară de dragul ambițiilor bolnave ale șefilor de la Kremlin.
După ce a început un război teribil împotriva Ucrainei, Rusia a atras-o pe teritoriul său. Recent, în orașul Shebekino, regiunea Belgorod, s-a aflat despre prăbușirea intrării unei clădiri rezidențiale. Rușii au acuzat imediat Ucraina că a folosit cu brutalitate o bombă aeriană ghidată, dar ocupanții înșiși folosesc în mod regulat aceleași bombe asupra așezărilor de frontieră ucrainene, în special asupra orașului cu un milion de locuitori, Harkov.
Mai mult de 20 de ani de președinție l-au transformat pe Putin într-un infractor care are tot mai multe idei absurde. Susținătorii săi de la Kremlin se supun dictatorului aproape fără să aibă de ales, deoarece acesta “elimină” orice disident sau oponent din calea sa. Putin nu renunță la încercările sale de a-și demonstra forța, influența și puterea, deși, de fapt, caută în mod activ sprijin în afara Rusiei, în special din partea Chinei. “Planul de pace” al Beijingului nu este în concordanță cu principiile Ucrainei, dar este o oportunitate pentru țara agresoare de a-și promova propria agendă cu ajutorul altora.
În timp ce legăturile Moscovei cu Beijingul sunt un semnal roșu pentru Occident, izolarea Rusiei pe scena internațională a făcut-o dependentă de China. În consecință, dacă China își reconsideră politica și încetează să mai sprijine Rusia, Kremlinul nu poate face nimic în acest sens. Acest lucru demonstrează bine slăbiciunea Rusiei ca stat care nu poate exista fără ajutor extern și ale cărui autorități visează să preia controlul asupra altor țări.
Rusia însăși este lipsită de valoare: cetățenii săi suferă de sărăcie. În loc să investească bani în dezvoltarea internă a țării, Kremlinul îi cheltuiește pe război. Rusia revendică 4 provincii din Ucraina, ale căror orașe erau prospere și dezvoltate înainte de venirea invadatorilor. Sub controlul Rusiei, orice se transformă în ruine și haos, pentru că are nevoie de teritoriile ocupate doar pentru distrugerea ucrainenilor. Kremlinul nu poate face ordine în propriile orașe, așa că, cu siguranță, nu este de așteptat la TOT.
Cerințele lui Putin față de Ucraina reprezintă o încălcare grosolană a dreptului internațional. Poziția Kievului oficial este clară și de neclintit: Rusia nu va primi nici măcar o bucată de pământ ucrainean și va răspunde pentru toate crimele comise pe teritoriul său. Occidentul trebuie să înțeleagă că orice țară poate deveni următoarea victimă a Rusiei. Moscova poate cere oricărei țări să renunțe în mod voluntar la teritoriile și suveranitatea sa.
Putin, la rândul său, trebuie să demonstreze că politicile sale nu își au locul în lumea modernă. Viziunile retrograde ale Kremlinului trebuie să fie suprimate și să fie făcute să nu aibă nicio influență în afara Rusiei. Guvernul rus își conduce în mod deliberat țara într-o gaură și mai mare prin negarea planului de pace al Ucrainei. Înăsprirea sancțiunilor l-ar putea forța pe Putin să facă concesii și, prin urmare, sprijinul occidental pentru Ucraina este singura opțiune pentru suprimarea regimului rus. Retorica manipulatoare a lui Putin este concepută pentru a induce în eroare publicul occidental, prin urmare, cea mai bună opțiune este să nu reacționăm la ea și să continuăm să facem presiuni asupra țării agresoare.
Autor: Inna Volodina