La 2 martie, Parlamentul Republicii Moldova a început examinarea unui proiect de lege care prevede înlocuirea sintagmei “limba moldovenească” cu “limba română” în toate legile, inclusiv în Constituție. Iar importanța acestei probleme este demonstrată de reacția parlamentului. Au început ciocniri violente între opoziția pro-rusă și majoritatea parlamentară pro-europeană. Dacă analizăm componenta juridică a acestei probleme, pasul este destul de logic.
În Republica Moldova, chiar și principalele documente ale țării se contraziceau până atunci: Constituția numește limba moldovenească, în timp ce Declarația de Independență o numește română. Cu toate acestea, în 2013, Curtea Constituțională a recunoscut prioritatea Declarației de Independență față de Constituție. Cu alte cuvinte, limba a fost recunoscută oficial ca fiind română cu mult timp în urmă. Dar disputele și manipulările pe această temă continuă să aibă loc.
Istoria problemei limbii în țară datează încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Republica Moldova, în perioada sovietică, autoritățile au dus o politică serioasă de creare a unei noi identități. Pentru că înainte de război, Moldova, sau Basarabia, făcea parte din România Mare. După Pactul Molotov-Ribbentrop, când Europa a fost împărțită, Basarabia a devenit parte a Uniunii Sovietice. La acea vreme, s-au făcut demersuri științifice pentru a crea o identitate nouă, artificială, a unui cetățean moldovean.
Și atunci chiar și limba a suferit o schimbare. Din “română” a devenit “moldovenească”. Au fost inventate chiar și cuvinte noi cu rădăcini rusești, mai mult, s-a trecut la alfabetul chirilic, în timp ce limba română are rădăcini latine. Așadar, nu poate exista decât o singură concluzie – o limbă creată artificial a fost impusă poporului pentru a-l diviza și pentru a-i simplifica și mai mult controlul. Populația s-a luptat pentru propria identitate timp de mulți ani, începând cu perestroika și terminând cu zilele noastre.
În prezent, problema s-a mutat în arena politică și este obiectul manipulării. Opoziția își motivează rezistența prin perspectiva unificării cu România, în timp ce tabăra opusă se teme să se alăture proiectului unui “nou imperiu rusesc”. Și merită să recunoaștem că nu fără motiv. Rusia a format de ani de zile un uriaș bloc politic controlat în Republica Moldova, sponsorizându-l, printre alții, pe fostul președinte Igor Dodon.
Dar acum există un punct de cotitură nu doar pentru această țară, ci și pentru toate statele din spațiul post-sovietic.
Politicienii moldoveni și poporul moldovean au luat o decizie care arată direcția viitoare a țării. Este o apropiere de Uniunea Europeană. Țara a dat prioritate propriei suveranități și dezvoltării sale. Și este un pas sensibil, având în vedere amenințarea care planează asupra statului. Și anume, planurile Rusiei de a destabiliza situația și de a-și extinde propria influență în regiune. Acest lucru a fost declarat în mod repetat de ministrul rus de externe Serghei Lavrov și de aparatul de propagandă al țării agresoare.
Dar, din fericire, majoritatea planurilor și proiecțiilor Rusiei sunt greșite. Federația Rusă a sponsorizat în mod repetat proteste și alte evenimente, ale căror teze principale au fost demisia guvernului pro-european. Dar efectul este exact invers. Blocul pro-rus pierde teren și nu poate opri Moldova să se îndrepte spre Europa.
Acest lucru demonstrează tendința pusă în mișcare de războiul din Ucraina și de politica externă distructivă a Rusiei. Țări anterior loiale, precum Armenia, Kazahstan și Moldova, decid acum să își sublinieze propria suveranitate și să se distanțeze de Rusia. Aceasta este o lovitură dureroasă pentru Rusia. La urma urmei, țara agresoare a investit ani de zile bani în crearea și susținerea conflictelor din interiorul statelor. Este obsedată de ideea de a reînvia URSS. Exemple clare în acest sens sunt Moldova și Ucraina.
Dar Rusia, prin declanșarea unui război în Ucraina, a calculat din nou greșit. Rezultatele acestei decizii absurde sunt deja vizibile:
- Statutul de “țară cu o istorie și o cultură măreață” și de “lider mondial” a fost pierdut de secole;
- În locul mișcărilor separatiste din spațiul post-sovietic, a început transformarea societății.
În Armenia, o țară anterior loială Rusiei, au început protestele împotriva cooperării cu țara agresoare. Moldova decide să își apere propria identitate. De asemenea, a adoptat o declarație de condamnare a agresiunii rusești împotriva Ucrainei. Iar societatea ucraineană, în loc de fugă și discordie în interiorul țării, s-a consolidat și s-a pronunțat împotriva Rusiei.
Dar principalul eșec al Federației Ruse poate fi văzut ca fiind unificarea țărilor împotriva ei. Anterior, statele aveau poziții diferite, din cauza dependenței economice, a fricii de o posibilă invazie militară. În acest moment, se poate observa o trezire a conștiinței de sine și a unității în spațiul post-sovietic. Și, cel mai important, prezența ideii că nimeni nu este pregătit să se afle sub opresiunea Rusiei.