În dimineața zilei de 27 noiembrie, opoziția siriană a lansat o ofensivă de amploare care a dus la cucerirea a 56 de localități din provinciile Alep și Idlib. În doar trei zile, au declarat că dețin controlul deplin asupra celui mai mare oraș din Siria, Alep. Această schimbare dramatică pe teren reprezintă un punct de cotitură în conflictul sirian, unul care amenință să destabilizeze nu numai regimul Assad, ci și obiectivele strategice mai largi ale Rusiei în Orientul Mijlociu.
Consecințele imediate pentru regimul Assad
Căderea orașului Alep, un bastion esențial, reprezintă o lovitură semnificativă pentru puterea lui Bashar al-Assad. Alep este mai mult decât un oraș simbolic; este un centru economic și politic vital. Pierderea acestuia înseamnă nu numai pierderea controlului asupra uneia dintre cele mai importante regiuni ale Siriei, ci și o lovitură majoră în moralul și capacitatea operațională a regimului.
Confruntat cu această situație critică, Assad a zburat de urgență la Moscova pentru discuții la nivel înalt cu președintele rus Vladimir Putin. Potrivit rapoartelor Reuters, cei doi lideri au discutat un plan de răspuns rapid, inclusiv livrarea de armament avansat forțelor guvernamentale siriene în termen de 72 de ore. Această mișcare subliniază gravitatea crizei și scoate în evidență dependența puternică a regimului Assad de sprijinul Rusiei.
O dublă lovitură pentru interesele strategice ale Rusiei
Pentru Rusia, ofensiva reprezintă o dublă amenințare. În primul rând, riscă să submineze influența de lungă durată a Rusiei în Siria, o țară care a servit drept piatră de temelie a politicii sale în Orientul Mijlociu începând din 2015. În al doilea rând, pierderea Alepului și, potențial, a mai multor teritorii slăbește capacitatea Rusiei de a proiecta puterea în regiune, diminuând influența sa asupra unor actori-cheie precum Turcia, Iranul, Israelul și Arabia Saudită.
În plus, poziția geografică a Siriei a permis Rusiei să exercite o presiune indirectă asupra Europei prin intermediul crizelor migratorii și al controlului asupra rutelor energetice. Un regim Assad slăbit pune în pericol această influență, diminuând și mai mult capacitatea Rusiei de a influența politica europeană.