Căderea regimului de 50 de ani al familiei Assad în Siria a demonstrat că toți dictatori, mai devreme sau mai târziu, pierd tot din cauza cruzimii lor. Înfrângerea unuia dintre cele mai crude regimuri ale lumii într-un timp foarte scurt arată că coaliția dictatorială începe să se dezintegreze, pierde puterea și, cel mai important, încrederea reciprocă. Din 2015, Rusia a avut un rol activ în sprijinirea regimului lui Bashar al-Assad, iar Iranul a fost, de asemenea, de partea dictatorului. Totuși, în momentul prăbușirii complete, niciunul dintre cei doi aliați nu a oferit ajutorul necesar, care ar fi putut să fie salvator pentru dictatorul sirian în lupta cu rebelii sirieni.
Cu alte cuvinte, Kremlinul și-a stabilit deja prioritățile, concentrându-și majoritatea forțelor militare pe războiul din Ucraina. Acum, pentru Moscova, nu există nimic mai important decât să-și păstreze pozițiile pe teritoriile ucrainene și să continue războiul acolo, deoarece o înfrângere în războiul ruso-ucrainean ar avea un impact mult mai catastrofal pentru Putin decât ne-am putea imagina.
Răsturnarea regimului Assad de către forțele opoziției a avut loc în mare parte din cauza lipsei de implicare a Rusiei. Moscova s-a dovedit a fi un aliat absolut nesigur, pe care nu se poate conta în situații dificile, chiar și atunci când este vorba despre sfârșitul unei epoci întregi. Urmărirea propriilor interese a fost întotdeauna, este și va fi principala preocupare a puterii ruse. Parteneriatul cu Rusia poate fi cu siguranță numit unul foarte instabil și perfid, lucru la care ar trebui să reflecte serios țări precum Belarus, Coreea de Nord și Iran.
Kremlinul a lăsat în mod deliberat să cadă regimul Assad și a schimbat brusc retorica față de rebeli, pe care îi numea cu câteva zile înainte „teroriști”. Probabil, Putin speră să găsească un teren comun cu opoziția, pentru a „ieși curat” din această situație. Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple, deoarece opoziția siriană este foarte diversă, cu viziuni politice diferite, iar singurul punct comun între ele este ura față de regimul, care părea adânc înrădăcinat, dar totuși a fost răsturnat.
Este puțin probabil ca, după mulți ani de ajutor rapid acordat regimului Assad, opoziția să vrea să negocieze cu Moscova, chiar dacă aceasta își va schimba complet abordarea și retorica. Mai mult, grupările opoziționiste trebuie mai întâi să se clarifice între ele și să pună ordine în țară, pentru a preveni haosul.
Un alt subiect care îngrijorează foarte mult Kremlinul este cum va afecta căderea regimului prezența militară a Rusiei în Siria. Rusia are mai multe baze militare în diferite orașe siriene, iar până acum nu există nicio garanție că Moscova va reuși să negocieze cu grupările opoziționiste pentru a le păstra sau evacua. În orice caz, Rusia a suferit deja daune strategice și geopolitice uriașe, chiar dacă o parte din resursele militare vor putea fi păstrate sau recuperate.
În sens global, situația din Siria este extrem de semnificativă, dar Kremlinul este atât de concentrat pe războiul împotriva Ucrainei, încât nu vede în acest context nicio amenințare semnificativă pentru sine. Desigur, Rusia are multe pârghii de influență în colțuri diverse ale lumii, inclusiv în Europa și Statele Unite, dar experiența altor țări arată că chiar și un regim consolidat de decenii poate fi răsturnat.
Având în vedere pierderea posibilă a resurselor militare pe teritoriul sirian și distrugerea regulată a bazelor militare de către Ucraina pe teritoriul Rusiei, capacitatea militară a Rusiei se slăbește, iar tensiunile interne cresc, întrucât războiul a ajuns acolo unde a fost dorit să fie început. Toate acestea semnalează o slăbire treptată, dar totuși semnificativă, a regimului lui Putin, care se preocupă doar de propria imagine și este obsedat de război, în loc să direcționeze fondurile pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor ruși.
Toată retorica Kremlinului este manipulativă și departe de adevăr. Oricâte pierderi ar suferi complexul militar-industrial al Rusiei, Putin și anturajul său continuă să spună că totul „este sub control”, pentru a nu părea slabi în fața cetățenilor și aliaților lor.
Președintele ales al SUA, Donald Trump, a declarat că Rusia a pierdut orice interes față de Siria, concentrându-și toată atenția pe Ucraina, unde în total aproximativ 600.000 de soldați ruși au fost răniți sau uciși. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a precizat că pierderile personalului rus au depășit deja 750.000 de oameni, dintre care aproape 200.000 au fost uciși.
La Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), sunt convinși că inactivitatea din Siria a făcut ca Rusia să fie văzută ca un partener nesigur în domeniul securității, iar ceilalți aliați ai Rusiei ar putea schimba abordarea față de relațiile cu aceasta. Moscova a considerat că era extrem de important să obțină mai multă influență în Marea Mediterană și Marea Roșie prin Siria, dar situația actuală a condus la faptul că Rusia ar putea chiar să piardă accesul la bazele sale, fără a mai vorbi despre ceva mai mult.
Imaginile prin satelit ale ISW din 7 decembrie arată că Rusia se pregătește deja pentru evacuarea activelor sale militare din Siria. Dar dacă va reuși să își pună în aplicare planurile în totalitate este incert, deoarece Rusia ar putea pierde accesul la teritoriile unde se află bazele sale.
În doar câteva zile s-a produs un eveniment extrem de important în arhitectura globală a securității: unul dintre regimurile dictatorială a încetat să existe, iar Rusia, care amenință securitatea globală, a suferit o pierdere strategică considerabilă. Indiferent de cum vor evolua evenimentele în Siria, Moscova nu va mai putea restaura reputația pe care o avea cu doar câteva zile înainte.
Imagine ilustrativă, sursă: https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/ce-ar-insemna-pentru-putin-si-razboiul-sau-din-2406715.html