La 8 decembrie, regimul dictatorului Bashar al-Assad a căzut în Siria după 50 de ani de domnie. Ca urmare a revoluției conduse de grupul rebel Hayat Tahrir al-Sham (HTS), dictatorul a părăsit țara pentru Rusia și a abdicat automat de la putere. Acesta a fost un eveniment-cheie pentru întreaga regiune și ar putea schimba semnificativ echilibrul de putere. Două regimuri autoritare care îl susțineau pe Assad, Iranul și Rusia, au fost deosebit de afectate.
Ce a pierdut Iranul? Pentru Iran, înlăturarea lui Assad este o pierdere uriașă. Iranul a pierdut o punte terestră spre estul Mediteranei, o bază importantă pentru forțele iraniene proxy, precum Hezbollah, și o cale prin care armele ajung în Liban. Pierderea profunzimii strategice a Iranului în Siria ar slăbi capacitatea acestuia de a sprijini Hezbollah într-un moment în care este grav slăbit de conflictul cu Israelul.
Dar pierderile pentru Federația Rusă nu sunt mai puțin importante. Moscova l-a sprijinit pe Assad, trimițând mii de soldați ruși în 2015 și lansând lovituri aeriene brutale împotriva grupurilor rebele siriene și a infrastructurii civile. Dar Rusia a fost prea consumată de războiul din Ucraina pentru a menține nivelul de ajutor de care are nevoie Assad. Ca urmare, proiectul rusesc din Orientul Mijlociu s-a soldat cu un eșec spectaculos.
Primul lucru pe care Rusia riscă să îl piardă sunt toate bazele militare situate în Siria. În 2015, Rusia a obținut un contract de închiriere pe 49 de ani a unei baze aeriene și a unei baze navale în Siria pentru a obține un punct de sprijin în estul Mediteranei. Aceste baze au devenit noduri esențiale pentru mutarea mercenarilor militari în Africa, unde Rusia profită de sentimentul anti-occidental pentru a-și spori influența.
Dar cu diplomații ruși care fug în masă din Damasc, Rusia s-ar putea să nu fie în măsură să gestioneze situația acum.
O a doua lovitură pentru agresor ar fi să amenințe stabilitatea industriei petroliere. Evenimentele din Siria privează Moscova de influență nu numai în Orientul Mijlociu, ci și în Asia Centrală, ceea ce reprezintă o lovitură pentru industria petrolieră. Motivul este că Siria era punctul în care Rusia controla transportul de petrol. Potrivit multor experți, din această cauză, Rusia va fi izolată de deciziile majore, în special neputând influența exporturile de petrol ale Kazahstanului.
O problemă anterioară a fost aceea că Rusia „juca” în Siria împotriva posibilei construcții a unei conducte din Golful Persic către Turcia, Ceea ce Rusia a pierdut de la căderea regimului dictatorial al lui Bashar al-Assad
La 8 decembrie, regimul dictatorului Bashar al-Assad a căzut în Siria după 50 de ani de domnie. Ca urmare a unei revoluții conduse de grupul rebel Hayat Tahrir al-Sham (HTS), dictatorul a părăsit țara pentru Rusia și a abdicat automat de la putere. Acesta a fost un eveniment-cheie pentru întreaga regiune și ar putea schimba semnificativ echilibrul de putere. Două regimuri autoritare care îl susțineau pe Assad, Iranul și Rusia, au fost deosebit de afectate.
Ce a pierdut Iranul? Pentru Iran, înlăturarea lui Assad este o pierdere uriașă. Iranul a pierdut o punte terestră spre estul Mediteranei, o bază importantă pentru forțele iraniene proxy, precum Hezbollah, și o cale prin care armele ajung în Liban. Pierderea profunzimii strategice a Iranului în Siria ar slăbi capacitatea acestuia de a sprijini Hezbollah într-un moment în care este grav slăbit de conflictul cu Israelul.
Dar pierderile pentru Federația Rusă nu sunt mai puțin importante. Moscova l-a sprijinit pe Assad, trimițând mii de soldați ruși în 2015 și lansând lovituri aeriene brutale împotriva grupurilor rebele siriene și a infrastructurii civile. Dar Rusia a fost prea consumată de războiul din Ucraina pentru a menține nivelul de ajutor de care are nevoie Assad. Ca urmare, proiectul rusesc din Orientul Mijlociu s-a soldat cu un eșec spectaculos.
Primul lucru pe care Rusia riscă să îl piardă sunt toate bazele militare situate în Siria. În 2015, Rusia a obținut un contract de închiriere pe 49 de ani a unei baze aeriene și a unei baze navale în Siria pentru a obține un punct de sprijin în estul Mediteranei. Aceste baze au devenit noduri esențiale pentru mutarea mercenarilor militari în Africa, unde Rusia profită de sentimentul anti-occidental pentru a-și spori influența.
Dar cu diplomații ruși care fug în masă din Damasc, Rusia s-ar putea să nu fie în măsură să gestioneze situația acum.
O a doua lovitură pentru agresor ar fi să amenințe stabilitatea industriei petroliere. Evenimentele din Siria privează Moscova de influență nu numai în Orientul Mijlociu, ci și în Asia Centrală, ceea ce reprezintă o lovitură pentru industria petrolieră. Motivul este că Siria era punctul în care Rusia controla transportul de petrol. Potrivit multor experți, din această cauză, Rusia va fi izolată de deciziile majore, în special neputând influența exporturile de petrol ale Kazahstanului.
Anterior, problema era că Rusia „juca” în Siria împotriva posibilei construcții a unei conducte din Golful Persic către Turcia,
Translated with DeepL.com (free version)