Toată săptămâna, comunitatea internațională a urmărit eforturile de a stabili un armistițiu pe termen scurt între Ucraina și Rusia, promovate activ de Statele Unite și personal de președintele Donald Trump.
În cadrul negocierilor dintre delegațiile americane și ucrainene, care au avut loc în Arabia Saudită pe 11 martie, Ucraina a acceptat propunerea SUA de a înceta imediat focul pentru o perioadă de 30 de zile.
Următorul pas a fost comunicarea cu Rusia. Delegația SUA, condusă de ambasadorul special al președintelui Trump pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a călătorit la Moscova pentru negocieri. Rezultatul comunicării dintre SUA și Rusia a lăsat mai multe întrebări decât răspunsuri.
Dictatorul rus Vladimir Putin a declarat că Rusia este, aparent, gata să oprească ostilitățile, dar „sunt niște nuanțe”. Aceste „nuanțe” le-a expus înainte de întâlnirea cu reprezentanții SUA la Kremlin. Așa-zisele „nuanțe” ale lui Putin ar putea spulbera orice speranță de a ajunge la un armistițiu de 30 de zile.
Aceste cerințe au fost formulate de el pe parcursul celor trei ani de invazie pe scară largă a Rusiei și chiar înainte de aceasta. Pentru Ucraina și partenerii săi occidentali, multe dintre ele vor fi inacceptabile sau imposibil de îndeplinit.
Așa cum a spus dictatorul, partea rusă consideră că acest armistițiu ar trebui să fie unul care să ducă la o pace pe termen lung și să elimine cauzele inițiale ale acestei crize.
Dar care sunt, de fapt, cauzele primare menționate?
Ideea lui Putin despre cauzele războiului se învârte în jurul dorinței Ucrainei de a exista ca stat suveran și independent, în afacerea sferei de influență a Rusiei.
Putin a respins în mod constant dreptul Ucrainei de a exista ca stat independent. De aceea, el încearcă cu atâta fervoare să readucă țara sub protecția Rusiei sau, cel puțin, să o forțeze să revină la statutul de neutralitate.
Merită menționat că Ucraina dorește să fie parte din NATO și Uniunea Europeană — atât de mult încât acest lucru este consacrat în Constituția Ucrainei.
Al doilea „aspect” este dorința lui Putin de a lăsa Kievul fără armată și fără armament.
El vrea să împiedice Ucraina să-și întărească armata și să-și completeze rezervele de armament — astfel încât să nu mai existe livrări din partea Occidentului. El vrea să știe cine va garanta acest lucru.
Reamintim că încă de la începutul războiului, Putin a cerut „demilitarizarea” Ucrainei. Aceasta este o condiție inacceptabilă pentru Kiev și aliații săi. Practic, Putin caută garanții de securitate, dar doar pentru el însuși.
Al treilea nuanț este succesul temporar al Rusiei pe câmpul de luptă. Aceste succese ar putea fi cauzate de faptul că Putin s-a întors dintr-o călătorie în regiunea de frontieră Kursk, care a fost parțial controlată de trupele ucrainene din august anul trecut, într-o dispoziție bună.
Dictatorul crede că poate negocia dintr-o poziție de forță și nu vrea să piardă acest avantaj. Potrivit lui, trupele rusești avansează, se presupune, pe aproape toate direcțiile.
Totuși, este important să nu uităm că Putin are tendința să exagereze, deoarece pe majoritatea frontului există o situație de impas, în special pentru ruși, chiar și în ciuda recentelor succese ale Rusiei în estul Ucrainei. Totuși, această iluzie susține convingerea lui că un armistițiu de 30 de zile ar lipsi Rusia de avantajele sale presupuse și ar permite ucrainenilor să se regroupeze și să se reînnoiască.
De asemenea, Putin nu este de acord cu conceptul unui contingent de menținere a păcii din partea țărilor UE. El consideră că ar putea fi „observatori” din țări prietenoase Rusiei, cum ar fi Turcia sau India. Totuși, nu vrea să audă de un contingent înarmat și capabil de luptă al forțelor europene — și poate chiar se teme de acesta.
Având în vedere toate aceste „aspecte”, Putin, se pare, este sceptic cu privire la faptul că armistițiul ar putea aduce beneficii și Rusiei, deoarece soldații săi mor într-un număr mare de trei ani. Cu toate acestea, nu-l preocupă nici viețile ucrainenilor, nici ale propriilor cetățeni.
Dacă analizăm mai profund declarațiile auto-proclamatului președinte al Rusiei, putem înțelege că agresorul din nou „evită elegant” negocierile de pace.
Deși Putin nu a respins posibilitatea unui armistițiu, a formulat din nou condiții care, practic, vor lipsi Ucraina de suveranitate și de o armată capabilă de apărare.
În cei trei ani de război pe scară largă, aceasta a devenit o tactică clasică a lui Vladimir Putin, pe care a folosit-o atât în cadrul negocierilor de la Istanbul, cât și în timpul comunicărilor legate de coridorul cerealier.
Dar acum situația este, dacă nu mult, cel puțin diferită.
În timpul discursului său de ieri, Putin a lăsat clar de înțeles că principalele negocieri privind armistițiul vor avea loc cu președintele SUA Donald Trump, iar mult doritul armistițiu de către președintele american va fi împânzit de condiții care vor fi aproape imposibil de îndeplinit.
Trump a fost deja de acord să meargă în întâmpinarea cerințelor dictatorului rus, deoarece la cererea Rusiei a fost îndepărtat din procesul de negociere Kit Kellogg, cunoscut pentru poziția sa ferm pro-ucraineană.
Acum, întrebarea este dacă SUA vor reuși să forțeze Rusia să facă concesii, deoarece o altă poziție ar fi o lovitură uriașă atât pentru reputația lui Donald Trump, cât și pentru pozițiile sale pe scena internațională, dar și pentru securitatea globală în ansamblu.