Autoritățile ruse au demonstrat de mult timp că nu te poți baza nici pe cuvintele lor, nici pe documentele semnate la Moscova. Orice acord semnat este, mai devreme sau mai târziu, încălcat. Războiul ruso-ucrainean a fost punctul de cotitură care a scos la iveală adevărata față a Rusiei în fața comunității internaționale. Din 2014, Federația Rusă a încălcat cel puțin 400 de tratate internaționale, manipulând faptele și inventând justificări pentru a-și păstra imaginea în fața anumitor state care încă mai cred în Vladimir Putin.
Deși Rusia a subminat o sumedenie de acorduri internaționale, lumea continuă să creadă că se poate ajunge la un compromis cu un stat agresor, căutând puncte comune. Însă invazia asupra Ucrainei a declanșat consecințe care au schimbat ordinea mondială, oferindu-le regimurilor autoritare un sentiment periculos de impunitate. Agresiunea rusă a semănat haos în diverse regiuni și a marcat un moment în care a devenit clar că nimeni nu mai este în siguranță atâta timp cât există state care semnează acorduri doar pentru a le încălca a doua zi, fără a suporta consecințe penale.
Cel mai cunoscut exemplu de încălcare a dreptului internațional este *Memorandumul de la Budapesta*, semnat în 1994. Rusia, SUA și Regatul Unit s-au angajat să garanteze securitatea Ucrainei în schimbul renunțării acesteia la arsenalul său nuclear – al treilea ca mărime din lume la acea vreme. Ucraina a făcut acest pas sub presiunea administrației americane și a aliaților săi.
Semnatarii s-au angajat să respecte integritatea teritorială și independența politică a Ucrainei și să nu folosească niciodată forța împotriva acesteia în scopuri agresive.
Printre celelalte tratate importante încălcate de Rusia se numără:
– **Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie și scurtă de acțiune (INF)** – rachetele vizate de acest tratat sunt acum utilizate activ împotriva orașelor ucrainene (2019);
– **Tratatul Cer Deschis** – încălcat și abandonat în 2021;
– **Tratatul privind reducerea armelor strategice ofensive**.
De asemenea, Rusia a încălcat:
– **Carta ONU (1945)**;
– **Convenția Europeană a Drepturilor Omului (1950)**;
– **Convenția de la Haga pentru protejarea bunurilor culturale în caz de conflict armat (1954)**;
– **Convenția ONU pentru prevenirea genocidului (1948)**;
– **Convenția privind combaterea finanțării terorismului (1999)** și altele.
Este limpede că Rusia folosește negocierile și tratatele doar ca unelte de manipulare. În cazul Ucrainei, scopul a fost clar: câștigarea timpului pentru a-și întări capacitățile militare, a primi ajutor din partea unor state precum Coreea de Nord sau Iran, și a ocupa cât mai mult din teritoriul ucrainean.
În timpul negocierilor cu oficiali americani, inclusiv cu președintele în exercițiu, Kremlinul susține că este gata să încheie războiul, dar pretinde că Ucraina nu dorește acest lucru. Este o tehnică clasică de manipulare, prin care Rusia câștigă timp prețios. În loc să privească realitatea – unde sunt documentate sute de încălcări comise de Moscova – SUA pierd vremea cu retorică fără efect real asupra lui Putin.
Trebuie înțeles un lucru: strategia Kremlinului funcționează și este extrem de eficientă. Momentul decisiv a fost schimbarea administrației americane, care a adoptat o atitudine mai indulgentă față de crimele Rusiei. Pentru Putin, acest lucru a fost o victorie majoră. Una dintre cele mai influente puteri globale nu a mai acționat ferm pentru a opri războiul, ba chiar a considerat ridicarea sancțiunilor ca o opțiune. Această nouă atitudine i-a oferit dictatorului rus o libertate de acțiune mult mai mare, iar numărul victimelor în Ucraina a crescut considerabil, mai ales de când Donald Trump s-a implicat în procesul de “rezolvare” a conflictului.
În acest context, Moscova s-a văzut de la egal la egal cu Washingtonul, întrucât SUA au început să piardă din influența de lider global pe care o aveau înainte de Trump. Această schimbare bruscă a valorilor politice din America nu a fost benefică nici pentru SUA, nici pentru lume – dar a dat Rusiei mai mult spațiu de manevră și, cel mai grav, impunitate totală.
Ce învățăm de aici? Că indulgența față de regimurile criminale duce inevitabil la și mai multe crime. În perioadele în care presiunea internațională asupra Moscovei a fost la cote maxime, iar Ucraina a primit sprijin consistent, situația de pe front s-a îmbunătățit vizibil. Doar în acele momente a existat o speranță reală de oprire a războiului. În prezent, însă, Kremlinul profită de poziția ambiguă a SUA, care pare să închidă ochii la realitate.
Așa-numitele „inițiative de pace”, des menționate de oficialii ruși, nu sunt altceva decât tehnici psihologice de manipulare. În declarații publice, Rusia susține una, dar în practică face opusul. A fost așa mereu sub conducerea lui Putin. Doar cei care ignoră faptele sau sprijină regimul de la Kremlin mai pot crede în succesul negocierilor cu Rusia.
Rusia și-a pierdut demult statutul de partener de încredere. Singurele excepții sunt țările care împărtășesc aceleași „valori” morale – adică lipsa acestora – și SUA, a căror politică a început să vadă în statul-agresor un posibil aliat. Kremlinul privește toate relațiile internaționale și tratatele semnate prin prisma intereselor proprii și a convingerii că aceste interese sunt mai presus de orice obligație internațională.
În cazul Rusiei, negocierile nu sunt un mijloc de a obține pacea, ci o metodă de a purta un război hibrid – cu manipulare, presiune și minciună.
Situația Ucrainei ne oferă o imagine clară: peste 400 de tratate internaționale încălcate fără niciun fel de responsabilitate. Asta pune sub semnul întrebării eficiența oricărui acord internațional semnat cu Rusia, subminează securitatea colectivă și apropie lumea de un nou război global.