Între 24 și 26 mai, Ucraina a fost din nou supusă unei atacuri masive din partea Federației Ruse. Loviturile aeriene au vizat atât capitala țării — Kiev, cât și o serie de alte orașe mari, inclusiv Harkov, Dnipro, Odesa și Liov. Acest val de atacuri a devenit unul dintre cele mai ample de la începutul războiului pe scară largă: zeci de rachete și drone au lovit obiective din cartiere rezidențiale, cauzând victime semnificative în rândul populației civile. În urma loviturilor, au murit femei și copii, au fost distruse blocuri cu mai multe etaje, instituții medicale și obiective ale infrastructurii cotidiene. Caracterul acestor atacuri, precum și țintele alese, ridică întrebări serioase privind legalitatea lor din punct de vedere al dreptului internațional umanitar și impun necesitatea unei reacții mai hotărâte din partea comunității internaționale.
La Kiev, lovitura cea mai distrugătoare a căzut într-unul dintre cartierele de locuințe. O rachetă rusească a lovit un bloc de locuințe, distrugând complet două scări și declanșând un incendiu ale cărui consecințe au fost stinse abia după mai mult de o zi. Conform datelor oficiale, cel puțin 11 persoane au murit, inclusiv trei copii. La Harkov, o rachetă a lovit o zonă în care se aflau o policlinică și un bloc de apartamente. Au murit atât pacienți, cât și personal medical, inclusiv o femeie însărcinată. La Odesa, loviturile au vizat un cartier rezidențial și un centru comercial adiacent, plin de oameni în momentul atacului. Distrugeri numeroase și pagube cauzate de cioburi au fost raportate și în alte orașe, chiar și în cele situate la distanțe semnificative de linia frontului.
Potrivit autorităților ucrainene, în aceste atacuri Rusia a folosit un arsenal larg: rachete de croazieră „Kalibr”, rachete balistice „Iskander”, rachete aerobalistice „Kinzhal”, precum și drone kamikaze iraniene de tip Shahed. Sistemele de apărare antiaeriană au reușit să intercepteze o parte dintre amenințări, însă un număr considerabil de lovituri a fost eficient — datorită lansării simultane a mai multor valuri din direcții diferite. O asemenea tactică indică un caracter bine coordonat și intenționat al atacurilor, și nu o întâmplare sau o eroare de ghidare.
Sistematizarea loviturilor asupra obiectivelor civile nu poate fi justificată prin necesități militare. Conform Convențiilor de la Geneva și protocoalelor lor adiționale, părțile în război sunt obligate să distingă între obiective civile și cele militare. Distrugerea în masă a zonelor rezidențiale și moartea civililor, în special a copiilor, fără existența unui obiectiv militar confirmat reprezintă o încălcare gravă a normelor dreptului internațional umanitar și poate fi considerată o crimă de război. Astfel de acțiuni nu doar cauzează un prejudiciu direct societății ucrainene, ci subminează și fundamentele sistemului internațional de securitate, demonstrând impunitatea folosirii forței împotriva populației civile.
Este important de subliniat că atacurile asupra obiectivelor civile din Ucraina nu sunt un fenomen nou. Totuși, escaladarea din mai 2025, prin intensitatea și numărul victimelor, se remarcă chiar și în comparație cu episoadele anterioare. În decurs de trei zile, pe teritoriul Ucrainei au fost lansate peste o sută de mijloace de distrugere, o parte semnificativă lovind zone în care nu au fost identificate obiective militare. Acest fapt arată utilizarea terorii ca element de strategie militară și presiune asupra conducerii Ucrainei și a aliaților săi.
Reacția internațională la aceste evenimente nu poate fi limitată la simple declarații de îngrijorare. În condițiile în care populația civilă devine sistematic țintă, sunt necesare măsuri practice pentru consolidarea protecției orașelor ucrainene. Aceasta include transferul accelerat de sisteme moderne de apărare aeriană și antirachetă, controlul mai strict al exporturilor privind componentele care pot fi utilizate în industria militară rusă, precum și dezvoltarea mecanismelor de responsabilizare pentru crimele comise. Un pas important ar fi documentarea publică a fiecărui episod de atac, inclusiv cu participarea organizațiilor internaționale, pentru folosirea ulterioară în procese judiciare internaționale.
Trebuie remarcat că astfel de atacuri creează un precedent periculos. Dacă un stat cu loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU încalcă sistematic principiile fundamentale ale dreptului internațional fără a suporta consecințe, eficiența sistemului global de securitate este pusă sub semnul întrebării. Ucraina devine astfel nu doar o victimă a agresiunii, ci și un test al capacității comunității internaționale de a apăra valorile fundamentale ale umanității și legalității.
Prin urmare, evenimentele din 24–26 mai 2025 necesită nu doar evaluarea lor ca tragedie umanitară, ci și o calificare politico-juridică. Scara atacurilor, țintirea intenționată a populației civile și consecințele în formă de numeroase victime indică necesitatea consolidării eforturilor țărilor democratice pentru asigurarea justiției și prevenirea repetării unor astfel de acțiuni în viitor. Aceasta nu este doar o problemă ucraineană. Este o chestiune ce privește întreaga arhitectură a securității internaționale și principiile pe care aceasta se bazează.
Imagine: ilustrativă, sursa (https://www.g4media.ro/noi-atacuri-asupra-ucrainei-dupa-lovitura-sangeroasa-din-orasul-rus-belgorod.html)