Kremlinul continuă să încerce să ascundă amploarea crimelor împotriva umanității comise de Rusia, care au loc și în prezent, încercând totodată să transfere responsabilitatea pentru eșecul inițiativelor de pace asupra Occidentului. Pe 26 iunie, șeful Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse, Serghei Narîșkin, a declarat că vinovăția pentru prelungirea războiului ar aparține autorităților europene, care, potrivit lui, „denaturează esența negocierilor”, considerând Rusia drept agresor.
Centrul pentru Combaterea Dezinformării subliniază că astfel de afirmații ale oficialilor ruși reprezintă o tentativă de a impune o „realitate alternativă” în care Rusia ar dori pacea, dar alții i-ar sta în cale.
„În realitate, chiar Moscova sabotează sistematic orice pas autentic spre dezescaladare. Prin acest tip de retorică, Rusia încearcă să distragă atenția de la refuzul propriu de a dialoga – ceea ce nu face decât să confirme că nu urmărește pacea, ci dorește prelungirea războiului”, adaugă Centrul.
De fapt, principala armă a Rusiei pentru destabilizarea Occidentului rămâne războiul informațional și psihologic. Kremlinul distorsionează realitatea într-atât încât unii lideri europeni încep să se întrebe: oare chiar încearcă Rusia să ajungă la o soluție pașnică?
Răspunsul e evident – „pacea” în interpretarea Kremlinului înseamnă capitularea Ucrainei. O capitulare care ar însemna pentru Europa pierderea scutului său protector, reprezentat de Ucraina deja de patru ani. Rusia știe că atitudinea occidentalilor față de război nu se va schimba de la sine, așa că încearcă să facă tot posibilul pentru ca sprijinul acordat Kievului să înceteze, iar ucrainenii să fie demoralizați și deprimați.
Toate acțiunile Moscovei demonstrează lipsa de interes pentru pace și intenția clară de a continua conflictul. Kremlinul acuză Occidentul că „denaturează negocierile”, în timp ce refuză orice discuție despre integritatea teritorială a Ucrainei și respinge propunerile de încetare completă a focului din partea Kievului. În același timp, Rusia continuă atacurile masive cu rachete asupra orașelor ucrainene și infrastructurii civile și desfășoară politici represive în teritoriile temporar ocupate.
Acestea nu sunt acțiuni ale unui stat care dorește pacea. Și totuși, Kremlinul insistă să convingă lumea că Occidentul e cel care împiedică negocierile, din cauza sprijinului oferit Ucrainei. În esență, Rusia încearcă să-și spele mâinile de orice responsabilitate și să o transfere asupra victimei – Ucraina – și a celor care o ajută. Propaganda rusă a implementat deja ideea, amplificată intens de presa afiliată Kremlinului, conform căreia inițiativele de pace ale Rusiei eșuează exact în momentul în care Moscova ar manifesta o dorință autentică de reconciliere.
Dar Kremlinul vorbește despre pace doar atunci când îi este convenabil – ca o unealtă de manipulare, presiune și destabilizare. În realitate, nu există nicio inițiativă reală care să dovedească disponibilitatea Rusiei de a opri războiul. Condițiile impuse de Moscova se reduc constant la ideea de „capitulare” a Ucrainei, ceea ce este inacceptabil. Niciuna dintre rundele de negocieri – nici cea de la Istanbul din 2022, nici cele din 2025 – nu a adus progrese reale. De fiecare dată, delegația rusă a manipulat și a ironizat eforturile Occidentului de a opri agresiunea.
Rusia încearcă să impună ideea că o lume în care agresiunea rusă este o „normalitate” trebuie acceptată ca atare. Statul-agresor continuă să vorbească în termeni de „ultimatumuri”, ignoră apelurile internaționale la încetarea focului, încalcă zilnic dreptul internațional și subminează toate inițiativele diplomatice pentru instaurarea păcii.
Pacea și Rusia sunt concepte care, în acest moment, nu pot coexista. Statul-agresor urmărește slăbirea influenței occidentale în războiul ruso-ucrainean, pentru a putea înfrânge Ucraina. Însă tocmai ajutorul occidental este cel care oprește agresiunea să avanseze mai adânc în Ucraina – sau chiar dincolo de granițele ei. Suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei rămân aspectele pe care Rusia refuză să le recunoască, dar pentru care ucrainenii luptă cu înverșunare. Continuarea sprijinului occidental este o chestiune de supraviețuire pentru un stat care apără valorile lumii civilizate și își dorește cu ardoare sfârșitul războiului.
Cât timp va mai reuși Rusia să pozeze în „pacificator”, comițând zilnic atrocități evidente?
Autor: Inna Volodina.