La 18 iunie, Parlamentul Estoniei a adoptat în a treia lectură modificările la Legea privind bisericile și parohiile. Varianta inițială a fost respinsă anterior de președintele Alar Karis, din cauza unor „contradicții” cu Constituția Republicii Estonia. Totuși, la 3 iulie s-a aflat că președintele refuză din nou să promulge legea, în ciuda modificărilor aduse. Legea prevede ruperea forțată a legăturilor cu centrele religioase sau conducerile din străinătate care reprezintă o amenințare pentru Estonia și care, printre altele, susțin agresiunea Federației Ruse.
Majoritatea covârșitoare a deputaților insistă că, în contextul amenințărilor actuale, este absolut necesară o lege care să protejeze statul de influența centrelor religioase ce finanțează sau sprijină activități care amenință integritatea teritorială, independența sau ordinea constituțională a Estoniei. În mod special, este vizată întreruperea relației dintre Biserica Ortodoxă Estonă și Patriarhia Moscovei.
Se știe că Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) susține activ regimul lui Putin și agresiunea militară împotriva Ucrainei, propagându-și ideologia în țările în care i se permite, și fiind adepta restaurării URSS sau a imperiului rus. În Estonia – țară baltică vulnerabilă la o eventuală agresiune din partea Rusiei – influența BORu este resimțită puternic. Biserica a devenit de mult timp un instrument al propagandei ruse, iar ruperea legăturilor cu Patriarhia Moscovei este echivalentă cu o acțiune de protecție a independenței, identității și libertății Estoniei.
Biserica Apostolică Ortodoxă Estonă (BAOE) a devenit simbolul independenței spirituale față de Moscova după destrămarea URSS în anii ’90. Deși BAOE a obținut dreptul de proprietate asupra majorității lăcașurilor de cult ortodoxe, BORu și-a continuat activitatea în Estonia, rămânând populară în rândul etnicilor ruși și susținătorilor regimului de la Kremlin.
Pentru a facilita tranziția parohiilor de la Patriarhia Moscovei la Biserica Ortodoxă Estonă, parlamentul a extins termenul de aplicare a legii de la două la șase luni. De asemenea, articolul care interzicea conducerea din partea unei persoane „aflate într-un stat străin și cu influență semnificativă” a fost înlocuit cu o formulare mai clară privind interzicerea organizațiilor religioase care reprezintă o amenințare pentru Estonia – formularea anterioară fiind considerată vagă de către președinte.
Totuși, chiar și după aceste modificări, Karis și-a menținut poziția: el consideră în continuare că legea încalcă trei articole din Constituția Estoniei – 11, 40 și 48. Președintele a declarat că documentul „limitează în mod disproporționat libertatea de asociere și religie”.
Spre deosebire de președinte, mitropolitul Tallinnului și al întregii Estonii, Stéfan, reprezentant al Patriarhiei Constantinopolului, susține necesitatea unui control de stat asupra organizațiilor religioase și sprijină promulgarea legii, subliniind că aceasta nu încalcă libertatea religioasă.
Mitropolitul a remarcat că ortodoxia trece printr-o perioadă dificilă, menționând cazul Ucrainei, care luptă împotriva influenței Patriarhiei Moscovei. În opinia sa, este esențial să se creeze un model care să permită Bisericii Ortodoxe Estone să își păstreze identitatea după ruperea relației cu BORu, evitând astfel „ereziile” și haosul.
„Este evident că nimeni nu are dreptul să pună în pericol securitatea statului. Legea e lege și trebuie respectată”, a adăugat mitropolitul.
În prezent, Estonia se confruntă cu un conflict între cele două ramuri ale puterii și reprezentanții clerului. Parlamentul propune pentru a doua oară legea, iar președintele o blochează din nou. Ierarhii Patriarhiei Constantinopolului consideră că legea va consolida statalitatea Estoniei, în timp ce BORu încearcă din interior să-și sporească influența asupra societății.
Totuși, potrivit legii, ultimul cuvânt aparține președintelui. Atâta timp cât acesta refuză să semneze documentul, Patriarhia Moscovei își poate continua activitatea în Estonia fără restricții. Se creează astfel impresia că, deși Karis se declară preocupat de respectarea Constituției, în practică deschide calea pentru biserica pro-rusă, devenită de multă vreme un instrument al propagandei și retoricii agresive a Kremlinului.
Autor: Inna Volodina