Rusia poartă un război hibrid împotriva Ucrainei din 2014, iar în acești unsprezece ani nu doar că și-a perfecționat metodele de destabilizare, ci le-a extins și pe teritoriul țărilor Uniunii Europene. Kremlinul își intensifică în mod sistematic presiunea asupra societăților europene, încercând să le divizeze din interior, să le demoralizeze și să le slăbească hotărârea de a sprijini Ucraina în rezistența sa față de agresiunea rusă. Această strategie combină elemente de război informațional, amenințări cibernetice, diversiuni, activități subversive, presiune psihologică și influență religioasă. Toate acestea au devenit o nouă formă de invazie — una invizibilă, dar devastatoare.
Un instrument-cheie al Kremlinului a devenit Telegram — un mesager anonim folosit activ de serviciile speciale ruse pentru a identifica și recruta agenți. Persoanelor potențiale li se oferă sarcini mascate sub forma unor „locuri de muncă”, „freelance” sau „acțiuni patriotice”. Oamenii sunt plătiți pentru a filma baze militare, centre logistice, obiective de infrastructură, pentru a răspândi zvonuri alarmiste sau chiar pentru incendieri. În unele cazuri, li se dau ordine să atace persoane, să comită acte de vandalism sau să distrugă bunuri publice. O preocupare deosebită este faptul că mulți dintre cei recrutați nici măcar nu știu că lucrează în favoarea Kremlinului — ei primesc instrucțiuni prin conturi anonime sau intermediari, inclusiv reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse afiliate Patriarhiei Moscovei.
Serviciul de Securitate din Cehia (BIS) a documentat clar: Moscova continuă să folosească structuri religioase ca rețele de influență. Prin preoți, organizații religioase și inițiative umanitare sunt stabilite canale de comunicare și se creează acoperire pentru activități de spionaj și sabotaj. Acest lucru nu doar că amenință securitatea națională, ci subminează și încrederea în instituțiile tradiționale, provocând tensiuni și dezbinare socială.
În ultimii trei ani și jumătate a fost înregistrată o creștere bruscă a actelor de sabotaj pe teritoriul UE. Incendieri de mașini, magazine, depozite, fabrici, gropi de gunoi, atacuri asupra monumentelor, tentative de asasinat — toate acestea au devenit parte a agendei hibride a Rusiei. În mai multe cazuri, investigațiile au arătat legături directe sau indirecte cu structuri ruse. Aceasta arată că agresiunea hibridă a devenit sistematică și coordonată central, cu scopul de a destabiliza întregi regiuni.
În paralel, Rusia își intensifică operațiunile informaționale, răspândind falsuri, teorii ale conspirației, propagandă anti-război și anti-europeană, susținând mișcări de extremă dreapta și populiste care slăbesc stabilitatea internă a statelor UE. În spațiul informațional, Kremlinul mizează pe frică: frica de război, de migranți, de pierderea suveranității. Acesta este un instrument de influență care este întărit prin sabotaje reale.
Republica Cehă este una dintre țările care luptă sistematic împotriva agresiunii hibride. Din 2022, menține o listă proprie de sancțiuni împotriva persoanelor care susțin regimul lui Putin. În aceasta au fost incluși: patriarhul Kirill, miliardarul Vladimir Evtușenkov, șeful programului rusesc de rachete Boris Obnosov, politicianul Viktor Medvedciuk, precum și generalul Andrei Averianov — implicat în explozia din Vrbětice din 2014. În 2024, datorită muncii contrainformațiilor, a fost descoperită și neutralizată în Cehia o întreagă rețea de agenți care acționa în favoarea Rusiei.
Experți occidentali nu exclud posibilitatea ca Rusia să treacă la teroare deschisă. În pericol se află cablurile subacvatice de comunicație, sistemele de alimentare cu apă, infrastructura energetică. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat deja că europenii trebuie să „gândească în termeni militari” — nu este o metaforă, ci o necesitate clară de a se adapta la noua realitate. În această realitate, atacul nu este neapărat cu rachete, ci poate fi electric; nu cu bombe, ci psihologic.
Kremlinul nu se va opri. Va continua să testeze limitele sistemului de securitate al UE și NATO, evitând în același timp o confruntare directă. Scopul său este să stârnească îndoieli în rândul cetățenilor europeni: merită oare să sprijinim Ucraina, dacă asta poate „duce la război”? Este responsabilitatea guvernelor europene să se asigure că astfel de întrebări nu devin dominante în societate.
Printre măsurile posibile de contracarare se numără întărirea mecanismelor de filtrare, în special în rândul migranților, unde serviciile secrete ruse pot încerca să recruteze persoane vulnerabile la presiune și manipulare. De asemenea, este necesar un schimb constant de informații de intelligence între statele membre ale UE și NATO, precum și monitorizarea organizațiilor religioase afiliate Patriarhiei Moscovei ca potențiale canale de influență.
Europa se află pe linia frontului unui război invizibil. Și chiar dacă obuzele nu cad încă asupra Parisului sau Pragăi, incendiile, interceptările, recrutările, falsurile și sabotajele nu mai sunt avertismente. Sunt deja un front în care pasivitatea nu este o opțiune.
Imagine: ilustrativă, sursă: (https://radiomoldova.md/p/27969)