Incidentul din seara zilei de 16 iulie 2025, petrecut în satul Palad-Komarivți din regiunea Transcarpatia, unde o persoană necunoscută a incendiat ușa de la intrarea unei biserici locale și a lăsat inscripția „Maghiarii la cuțit”, a devenit imediat obiectul unor manipulări în cadrul unei campanii informaționale ruso-ungare. Deși autoritățile ucrainene au deschis imediat un dosar penal și au transmis cazul în jurisdicția comună a Poliției și Serviciului de Securitate al Ucrainei, prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, a folosit deja pe 17 iulie incidentul pentru a acuza public Ucraina de presupuse persecuții sistematice împotriva maghiarilor transcarpatieni.
Orban a vorbit despre „recrutări forțate, crime, incendieri de biserici și intimidări” ale etnicilor maghiari, prezentând informația într-o cheie alarmistă. Remarcabil este faptul că el a legat situația de moartea recentă a unui cetățean ucrainean de origine maghiară mobilizat în armată, construind astfel artificial o imagine a represiunii motivate etnic din partea statului ucrainean. Totuși, nu există nicio dovadă obiectivă că incendiul bisericii ar fi avut o motivație etnică. Mai mult, inscripția „Maghiarii la cuțit” poartă stilul tipic provocărilor orchestrate în cadrul operațiunilor speciale rusești.
Expresii similare au fost întâlnite în alte țări ca parte a campaniilor de dezinformare ale Rusiei. În Polonia, de exemplu, în 2023, fraze precum „Moarte polonezilor” au fost inscripționate pe monumente și au generat panică mediatică, dar ulterior s-a dovedit că au fost opera unor provocatori pro-Kremlin. Astfel de episoade se înscriu într-o strategie clară a Moscovei de a incita la tensiuni interetnice în Europa, în scopul destabilizării și slăbirii pozițiilor internaționale ale țărilor vizate.
Rapiditatea cu care Orban a preluat și a amplificat scandalul legat de presupusul incendiu cu motivație etnică sugerează mai degrabă o reacție coordonată cu linia narativă a Kremlinului decât un impuls sincer. În ultimii ani, liderul maghiar a reiterat constant mesaje care coincid cu retorica Moscovei – de la blocarea ajutorului pentru Ucraina în UE, până la întâlniri deschise cu Putin în plin război. Acum, promovează activ o versiune nedovedită privind un presupus „terorism etnic” în Transcarpatia, încercând să influențeze opinia publică europeană în favoarea impunerii de sancțiuni împotriva Ucrainei.
Toate acestea se înscriu în bine-cunoscuta tactică a serviciilor secrete ruse: fabricarea de pretexte pentru a prezenta Ucraina ca un stat „xenofob” și „periculos”. Lovitura la adresa imaginii internaționale a Ucrainei este o țintă strategică, iar Moscova mobilizează aliații săi pentru atingerea acestui scop. În acest caz, Orban acționează ca un purtător de cuvânt ideal. Sub pretextul „protejării minorității maghiare”, el se alătură jocului Kremlinului de destabilizare regională.
Episodul din Ujgorod nu este nici pe departe primul caz în care religia este instrumentalizată în narațiuni distructive. Kremlinul a recurs la metode similare în Moldova (Transnistria), Balcani, Germania și Polonia. În toate aceste situații, s-a mizat pe crearea imaginii „credincioșilor insultați” și a „lăcașurilor profanate” pentru a inflama opinia publică și a submina încrederea în autorități. Este semnificativ faptul că și de această dată, presa pro-Kremlin a fost prima care a relatat despre incendiu, devansând atât presa ucraineană, cât și pe cea maghiară — indiciu al unei campanii mediatice pre-planificate.
În plus, comportamentul lui Orban reflectă aceeași logică invocată ani la rând de Kremlin pentru a-și justifica acțiunile agresive: atunci când o anumită minoritate etnică este „oprimată”, e nevoie de intervenție – fie politică, fie militară. În cazul Rusiei, a fost vorba de „apărarea lumii rusești”; în cazul Budapestei – „apărarea diasporei ungare”. Dar exact această logică a fost folosită pentru a legitima anexarea Crimeei și invazia în Donbas. Acum, ea este exportată în UE prin discursul lui Orban.
În realitate, situația din Transcarpatia este departe de imaginea provocatoare pe care încearcă să o impună jucătorii externi. Comunitatea maghiară locală este, în cea mai mare parte, loială statului ucrainean, participă activ la viața civică și nu manifestă semne de nemulțumire în masă. Încercările de a o prezenta ca pe o „victimă” par a fi o provocare exterioară, menită să submineze unitatea Ucrainei în condiții de război și să semene discordie între cetățenii săi.
Retorica lui Orban, prin care cere sancțiuni împotriva Ucrainei din cauza unor presupuse „crime etnice” inexistente, confirmă doar un lucru: liderul maghiar acționează tot mai evident ca aliat al Moscovei, promovând metodele și obiectivele Kremlinului în agenda europeană. Astăzi „apără maghiarii”, mâine altcineva ar putea „apăra rușii” în Țările Baltice sau în Balcani. Dacă această logică va prevala, Europa va deveni vulnerabilă în fața agresiunii hibride, mascată sub pretextul „protecției minorităților”, dar orientată spre subminarea suveranității statelor.