Noaptea de 31 iulie, locuitorii Kievului au petrecut-o din nou sub un bombardament masiv al armatei ruse, care a lansat asupra Ucrainei 309 drone și 8 rachete de croazieră, majoritatea fiind îndreptate spre capitală. Tactica rușilor nu s-a schimbat — ca de obicei, au fost lovite clădiri rezidențiale și civili pașnici. Până în acest moment, se cunoaște că 8 persoane și-au pierdut viața, printre care un băiat de șase ani, și aproximativ 130 de persoane au fost rănite. Operațiunile de salvare continuă, iar numărul victimelor ar putea crește.
Atacul rusesc a provocat cel mai mare număr de copii răniți într-o singură noapte în Kiev — se știe despre 9 copii răniți, unii fiind spitalizați. În capitală au fost înregistrate 27 de focare de distrugere, cele mai multe în districtele Solomenski și Sviatoșinski, dar și în Shevchenkivski și Holosiivski. Infrastructura civilă a fost afectată: grădinițe, școli, blocuri de locuințe și instituții medicale. Una dintre rachete a fost intenționat direcționată către un bloc de locuințe, distrugând complet o scară, sub dărâmăturile căreia se mai află oameni.
Atacul masiv asupra Kievului a avut loc aproape imediat după declarația președintelui american Donald Trump privind reducerea termenului în care Kremlinul trebuie să pună capăt războiului împotriva Ucrainei — la doar 10 zile. Retorica președintelui american a devenit mult mai dură față de Rusia: recent, pe 14 iulie, Trump îi acordase lui Putin 50 de zile pentru soluționarea războiului, însă și-a schimbat rapid poziția din cauza lipsei oricărui semnal din partea Moscovei că ar intenționa să pună capăt războiului.
Bombardarea Kievului nu este doar un act de teroare și genocid împotriva poporului ucrainean, ci și un răspuns al lui Putin la ultimatumul lui Trump — un semnal clar că Rusia nu intenționează să se oprească și că niciun apel diplomatic nu va funcționa. Cele 50 de zile, 10 zile sau încă două săptămâni pe care Trump le oferă Kremlinului, influențat de vechea sa indulgență, nu vor avea efect dacă nu se aplică o presiune reală, nu doar verbală, care să lovească economia țării-agresoare. În timp ce Moscova impune lumii o nouă realitate în care dictează condițiile păcii și respinge orice alt scenariu, asasinatele țintite ale civililor ucraineni reprezintă noi crime de război și un mesaj foarte clar transmis Occidentului.
Kremlinul urmărește negocieri doar în condițiile sale, care contravin în totalitate dreptului internațional și suveranității Ucrainei. Prin atacuri teroriste, Rusia încearcă să frângă moralul ucrainenilor, pentru a-i determina să pună presiune pe autorități și să forțeze încheierea războiului în orice condiții. Însă Kremlinul ignoră faptul că poziția ucrainenilor rămâne fermă chiar și sub rachete, iar al patrulea an de război la scară largă nu a slăbit hotărârea poporului de a-și apăra țara.
Este tipic pentru Moscova să organizeze cele mai masive atacuri asupra civililor după declarații puternice ale liderilor occidentali, pentru a transforma crimele într-un simbol al „invincibilității” ruse, care nu poate fi înfrântă prin diplomație. Atacul asupra capitalei, cu un număr mare de victime, este un semnal deliberat al lui Putin către Trump: orice încercare de rezolvare pașnică fără acceptarea ultimatumurilor ruse va duce la noi crime și distrugeri. Kremlinul transmite clar că războiul este o prioritate, iar pentru a-l continua, conducerea rusă este dispusă să sacrifice chiar și nivelul de trai al propriilor cetățeni, cheltuind mai mult pentru armată decât pentru domeniul social.
În toți acești ani de război, Occidentul a căutat compromisuri cu Rusia, fără a înțelege pe deplin cruzimea și încăpățânarea regimului. Este clar că această strategie nu mai funcționează nici măcar pe jumătate, iar acum este momentul să fie înlocuită cu acțiuni concrete, care să forțeze pentru prima dată Kremlinul să ia în serios ideea încetării agresiunii. Atunci când conducerea rusă nu vede reacții semnificative la crimele sale, în afară de condamnări și sancțiuni care pot fi ocolite, percepe acest lucru ca pe un semnal verde, intensificând agresiunea și modernizându-și armamentul.
Cele 10 zile menționate de Trump sunt transformate de Rusia în 10 zile de teroare înspăimântătoare, fiecare atac fiind însoțit de un mesaj către Washington. Schimbarea bruscă de ton a liderului american față de Rusia a dat speranță în presa occidentală că războiul s-ar putea încheia în curând. Răspunsul Rusiei este: nu, acest lucru nu se va întâmpla. Kremlinul continuă să testeze răbdarea liderilor occidentali și a lui Trump însuși. Este interesat să vadă până unde poate merge în crimele sale înainte ca lumea să înceapă cu adevărat să o oprească prin forță. După fiecare atac, Moscova urmărește cu atenție reacțiile Occidentului și ale lui Trump, iar dacă nu vede schimbări — își continuă cu entuziasm crimele.
Prin atacuri regulate, Putin încearcă să influențeze deciziile politice ale lui Trump, transmițându-i semnalul: ori SUA forțează Ucraina să accepte „pacea” în condițiile impuse de Rusia, ori situația va deveni și mai gravă, iar războiul — și mai distructiv. În Rusia, negocierile de pace nu sunt privite cu seriozitate, ci ca o modalitate de a câștiga timp. În realitate, Rusia vorbește doar în limbajul forței, dictând prin bombardamente cerințele sale și noua realitate.
Atacul nocturn asupra Kievului pașnic nu este doar un act îngrozitor de teroare, ci o mișcare strategică conștientă, o joc geopolitic prin care Putin încearcă să influențeze deciziile Washingtonului și starea de spirit a ucrainenilor. De reacția Occidentului depinde mai mult decât pare: Rusiei trebuie să i se arate clar că prin agresiune nu poate obține nici concesii, nici simpatie, iar UE, NATO și SUA trebuie să continue să se unească în sprijinul Ucrainei pentru a nu permite Kremlinului să-și impună voința acolo unde nu este dorit.
Rusia pregătește treptat lumea pentru o nouă realitate, în care Putin stabilește regulile principale, iar restul lumii le acceptă. Este vorba despre o nouă etapă a războiului: țara-agresoare își extinde activ producția de drone și rachete, își modernizează armele, intensifică atacurile și presiunea pe front. De exemplu, în timpul ultimelor bombardamente, rușii folosesc tot mai des drone reactive Shahed-238, care sunt mai greu de interceptat de grupurile mobile antiaeriene din cauza vitezei și altitudinii de zbor.
Prin atacurile sale, Rusia testează nu doar răbdarea Occidentului, ci și rezistența ucrainenilor, care aproape în fiecare noapte trăiesc sub sunetul exploziilor. Kievul rămâne o țintă importantă pentru Rusia, iar distrugerea sa treptată este o răzbunare pentru eșecul capturării capitalei în 2022. Cel mai recent atac asupra capitalei ucrainene confirmă din nou: Rusia poartă un război împotriva populației civile și „mărește miza” în timp ce Occidentul caută încet căi de dezescaladare.
Moscova folosește agresiunea ca principal argument în negocieri și, din acest motiv, trebuie tratată cu același limbaj — cel al forței. Rusia încalcă zilnic zeci de legi, ignoră dreptul internațional și Convenția de la Geneva, lovind cu arme de înaltă precizie cartierele rezidențiale. Școlile distruse, spitalele, grădinițele, casele, oamenii morți sub dărâmături și sutele de răniți — acesta este adevăratul chip al Rusiei, care nu trebuie lăsată să dicteze o realitate în care copiii sunt nevoiți să moară sub focul armelor. Kremlinul așteaptă reacția Occidentului — de aceea, aceasta trebuie să fie mai dură ca niciodată. Presiunea asupra Rusiei trebuie intensificată chiar acum, fără a-i lăsa dictatorului nici măcar o zi în plus pentru noi crime.
— Inna Volodina
Imagine: ilustrație