Pe 28 august 2025, Kievul a trăit din nou o noapte de atacuri pe scară largă. Rusia a lansat asupra capitalei mai multe valuri de drone și rachete, inclusiv „Kinjal” și rachete de croazieră lansate din aviația strategică. Alarme aeriene, explozii, incendii și dărâmături au devenit realitatea obișnuită a orașului. În ciuda activității apărării antiaeriene, loviturile au avut consecințe catastrofale: zeci de obiective au fost distruse, sute avariate, în diferite cartiere ale capitalei au ars clădiri, au fost afectate școli și grădinițe, iar sub dărâmături au rămas oameni.
Conform datelor oficiale, până seara numărul morților a ajuns la 18 persoane, dintre care trei copii. Alte câteva zeci au fost răniți, iar peste treizeci se află în spitale. În raionul Darnîțkîi, o rachetă a distrus o parte a unui bloc de cinci etaje, transformându-l în ruine. În raionul Dniprovski a luat foc un bloc cu douăzeci și cinci de etaje, au ars o grădiniță și o instituție de învățământ. În raioanele Șevcenkivski și Solomenski au fost distruse clădiri de birouri și locuințe. La Darnîța, bombardamentul a lovit parcul de trenuri de mare viteză Intercity+, unul dintre garnituri a fost grav avariată, iar zeci de curse au fost întârziate. În paralel, loviturile asupra obiectivelor energetice din regiunea Vinița au lăsat fără electricitate aproximativ șaizeci de mii de consumatori din aproape treizeci de localități. Aceasta face parte dintr-un calcul sistematic — de a zădărnici pregătirea pentru iarnă și de a crește prețul social al războiului.
Medicii, salvatorii și serviciile de urgență au lucrat la limita posibilităților umane. Evacuările s-au desfășurat sub noi explozii, incendiile au fost stinse cu sprijinul aviației, iar operațiunile de noapte s-au derulat printre fum, scântei și amenințarea prăbușirilor. Pentru unii această noapte s-a încheiat în cozile donatorilor, pentru alții — în subsoluri, sub dărâmături sau în saloanele de spital.
Când mor copii, nu este o eroare de ghidaj, ci o semnătură directă sub o politică a terorii. Cu câteva zile înainte de 1 septembrie, școlarii din Kiev nu au primit clopoțelul și florile, ci clase distruse și alarmă. Moartea lor este o linie roșie care cere de la lume nu compasiune, ci acțiuni concrete. Rusia a efectuat o lovitură combinată exact în momentul în care la Washington se făceau declarații despre căutarea unei formule de pace. Este o sfidare demonstrativă a Kremlinului față de diplomație: el nu înțelege semnalele și nu se teme de cuvinte, el percepe doar forța.
Fiecare zi fără întărirea cerului ucrainean înseamnă noi victime. Fără sisteme antiaeriene și rachete moderne este imposibil de înfrânt logica agresorului, care mizează pe epuizarea apărării. Fără sancțiuni împotriva lanțurilor de aprovizionare militară, Rusia va continua să primească drone și rachete balistice prin țări terțe. Fără un mecanism de utilizare a activelor rusești înghețate pentru compensarea victimelor, teroarea va deveni pentru Kremlin o practică nepedepsită.
Astăzi lumea se află în fața unei alegeri. China trebuie să confirme poziția declarată pentru pace prin fapte — să oprească livrările de tehnologii cu dublă utilizare și să limiteze schemele de finanțare. Ungaria trece un examen al valorilor europene: fie solidaritate și sprijin, fie izolare politică și complicitate prin tăcere.
Concluzia morală este evidentă: războiul purtat de Rusia este un război împotriva poporului ca atare, împotriva copiilor, transportului, locuințelor și vieții în ansamblu. Fiecare noapte de întârziere naște noi sicrie mici și case distruse, și vieți, la asta tinde Federația Rusă.
Imagine: ilustrație