Alegerile din Moldova din 2025 au devenit nu doar un proces politic, ci și o arenă pentru o luptă subtilă, iar pe alocuri agresivă, pentru sufletele credincioșilor. Moscova se sprijină tradițional pe principala sa resursă de „soft power” — structurile bisericești afiliate Patriarhiei Moscovei. Acolo unde retorica politică a partidelor pro-ruse nu mai găsește un ecou larg, Kremlinul pariază pe cuvântul spiritual, acoperit de autoritatea credinței.
Scandalul recent de la Mănăstirea Căpriana a arătat cât de adânc a pătruns politica în spațiul sacru. „Blocul patriotic”, condus de Igor Dodon și aliații săi, a ales vechea obște drept decor pentru startul campaniei. Autoritățile au reacționat ferm: Comisia Electorală Centrală a reamintit interdicția agitației religioase și a avertizat asupra inadmisibilității folosirii lăcașurilor de cult ca tribune politice. Însă însuși acest episod ilustrează dimensiunea problemei — biserica din Moldova a devenit de mult timp o arenă a confruntării geopolitice.
Nivelul de încredere al cetățenilor în instituțiile religioase este foarte mare: peste două treimi din populație consideră biserica principalul reper moral. Tocmai de aceea Kremlinul o folosește pentru a promova idei anti-europene. În predici se aud adesea acuzații la adresa puterii actuale: guvernul ar „impune valori străine”, ar distruge familia tradițională, ar deschide ușa „românizării”. Aceste narațiuni se repetă de la amvoane și sunt răspândite prin „centre religios-informaționale”, care de facto joacă rolul unor sedii de agitație politică.
Influența Moscovei este amplificată și pe plan financiar: prin rețele legate de figuri controversate precum Ilan Șor și Konstantin Malofeev, în țară sunt introduse sume de bani în numerar. Acestea merg nu doar către sprijinirea partidelor pro-ruse, ci și către organizarea de mitinguri și provocări. Parohiile, în acest mecanism, devin veritabile noduri logistice — de la propagandă până la distribuirea fondurilor.
Dar această strategie are și un efect de recul. De la începutul războiului din Ucraina, tot mai multe parohii moldovenești trec sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române. Credincioșii și preoții nu sunt dispuși să accepte faptul că patriarhul Kirill justifică războiul și binecuvântează armamentul rus. Pentru o parte a societății, aceasta a devenit o linie de demarcație morală, în care sprijinul pentru Moscova nu mai este asociat cu credința, ci cu agresiunea.
Alegerile parlamentare de astăzi nu sunt doar o confruntare între programe de partid. Este o ciocnire între două modele de viitor: unul se sprijină pe valorile societății deschise și ale opțiunii europene, celălalt se ascunde în spatele raselor, dar poartă un mandat politic al Kremlinului. Iar de alegerea pe care o va face societatea moldovenească depinde dacă credința va rămâne o sursă de spiritualitate sau va continua să fie un instrument al geopoliticii altora.