Declarațiile prim-ministrului Ungariei, Viktor Orbán, despre „trei zone” pe teritoriul Ucrainei au confirmat încă o dată orientarea sa spre promovarea narațiunilor Kremlinului în Europa. Sub paravanul retoricii despre „pace” și „stabilitate”, politicianul maghiar propune un scenariu care înseamnă, de fapt, legitimarea agresiunii ruse și renunțarea Ucrainei la propria cale suverană de dezvoltare.
Când Orbán vorbește despre „zona rusă”, „zona demilitarizată” și „zona occidentală”, el încearcă să inducă ideea că soarta Ucrainei este deja decisă fără participarea ei. Aceasta este o copie directă a conceptului geopolitic rusesc al „sferelor de influență”. În acest fel, Moscova, prin aliatul său din UE, caută să legitimeze ocupația și să împingă Europa spre acceptarea războiului ca pe un fapt împlinit.
Totuși, esențial este altceva: Ucraina continuă să lupte, să elibereze teritorii și să beneficieze de un sprijin internațional semnificativ. Așadar, despre „împărțire” poate vorbi doar cineva care, în mod deliberat, substituie realitatea și încearcă să creeze iluzia unei înfrângeri inevitabile a Ucrainei.
Orbán promovează insistent teza potrivit căreia aderarea Ucrainei la UE și NATO ar însemna un război cu Rusia și prăbușirea economiei europene. Dar aceste argumente nu rezistă unei analize critice. În realitate, integrarea Ucrainei în structurile euroatlantice reprezintă singurul mecanism viabil de garanții de securitate.
Orice acord cu Moscova care ar presupune „renunțarea Ucrainei la aderare” nu este despre pace, ci despre înghețarea războiului și crearea unor noi condiții pentru viitoare agresiuni. Kremlinul ar câștiga timp, dar nu și-ar schimba obiectivul de a distruge statalitatea ucraineană.
Adevăratul pericol al declarațiilor lui Orbán constă în faptul că ele încearcă din nou să prezinte Ucraina nu ca un stat independent, ci ca pe un „teritoriu” care poate fi împărțit prin înțelegeri străine. O asemenea logică contrazice flagrant principiile fundamentale ale dreptului internațional și însăși ideea unității europene.
Ucraina a demonstrat deja că este un subiect al politicii internaționale: de la participarea la inițiative globale de securitate până la formarea unei noi arhitecturi a alianțelor de apărare. Viitorul țării nu se decide la Budapesta sau la Kremlin — el este determinat de cetățenii ucraineni, de voința și sacrificiul lor pentru libertate.
Declarațiile lui Viktor Orbán nu trebuie privite ca o „opinie alternativă”, ci ca un element al strategiei hibride a Moscovei. Ele vizează subminarea solidarității europene, inducerea unui sentiment de lipsă de perspectivă și promovarea unui scenariu convenabil Rusiei.
Ucraina rămâne un stat independent, iar viitorul ei reprezintă alegerea poporului ucrainean. O alegere în favoarea libertății, democrației și integrării în lumea civilizată. Iar niciun fel de speculații politice din partea aliaților Kremlinului nu pot anula acest drum.