În pragul noului ciclu electoral, Kremlinul nu mai mizează pe campanii costisitoare sau pe gesturi spectaculoase, ci pe o rețea discretă de actori locali – partide, ONG-uri, media și influenceri – capabili să mobilizeze electoratul pro-rus atunci când contează. Miza este una pragmatică: activarea nucleului dur, mai ales în rândul tinerilor, fără injecții masive de resurse, dar cu un mesaj constant și bine țintit, transmite sursa.
Noua arhitectură a influenței se bazează pe micro-campanii: mesaje adaptate pe Telegram, TikTok și canale locale, teme emoționale despre „neutralitate”, „valorile tradiționale” și fricile economice. În spatele acestor narațiuni stă ideea că Occidentul ar aduce scumpiri și „ideologie străină”, în timp ce Rusia promite stabilitate și energie ieftină – o retorică reactivată ori de câte ori dezbaterea publică se încinge.
În acest ecosistem, actorii politici pro-ruși își împart rolurile: unii „radicalizează” discursul pentru a ține vie tema pericolului occidental; alții poartă un mesaj „respectabil”, centrat pe ordine și „liniște socială”. Împreună, ei încearcă să reconstituie un cordon de influență care să erodeze cursul proeuropean al Chișinăului, fără să pară orchestrat direct de la Moscova.
Rețeaua nu se oprește la partide. Platforme media, lideri de opinie și structuri civice înregistrate local reiau, sincron, aceleași cadre narative: „neutralitatea ca scut”, „Uniunea Europeană ca factor al scumpirilor”, „corupția importată din Vest”. În paralel, sunt amplificate scandaluri și teme conspiraționiste care fragmentează încrederea publică în instituții.
Un rol aparte revine structurilor religioase afiliate canonic Moscovei, folosite ca vector cultural și identitar. Mesajele despre „lumea rusă” și „tradiție” se infiltrează în discursul social prin evenimente, pelerinaje și proiecte locale, sporind rezonanța temelor geopolitice în cheie morală. Analize independente au documentat în ultimii ani această conexiune dintre infrastructura ecleziastică și obiectivele soft-power ale Kremlinului.
Ținta strategică nu e o victorie electorală zdrobitoare, ci blocarea reformelor și menținerea unei stări de „echilibru instabil”, în care guvernarea proeuropeană este forțată să consume resurse pe crize artificiale și scandaluri mediatice. Orice recul al Chișinăului pe agenda UE – fie la capitolul justiție, fie la cel energetic – este convertit rapid în capital politic de rețelele pro-ruse.
În contrapondere, autoritățile și societatea civilă au la îndemână instrumente clare: transparența finanțării politice și a campaniilor, sancționarea dezinformării, alfabetizare media și cooperare cu platformele digitale pentru a limita rețelele coordonate. Dincolo de măsuri punitive, cheia rămâne comunicarea proactivă, care să explice costurile reale ale dependenței energetice și beneficiile concrete ale integrării europene.
Pe scurt, „coloana a cincea” nu mai arată ca altădată. Este modulară, mai ieftină, mai rapidă și greu de atribuit. Tocmai de aceea, răspunsul nu poate fi unul singular, ci un ecosistem de reziliență democratică – de la reguli corecte în campanie până la igiena informațională a fiecăruia dintre noi.