Spațiul informațional al Europei Centrale a devenit din nou arena unei campanii coordonate de dezinformare. De data aceasta, elementele cheie ale acesteia au fost publicația maghiară PestiSrácok și Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei.
În centrul poveștii se află publicația jurnalistului Magyar B. Tamás, cunoscut ca un retransmițător constant al mesajelor pro-ruse în coloana sa de autor. În articol, el descrie presupusul „plan al SBU” de a ataca România și Polonia cu „dronele rusești reparate” de pe teritoriul Ucrainei de Vest. Totuși, articolul nu conține nicio dovadă – nici documente, nici mărturii, nici fotografii sau videoclipuri. Autorul recunoaște de fapt că se bazează pe zvonuri, apoi trage propria concluzie: „pare logic”. Înlocuirea faptelor cu presupuneri este o tactică clasică a școlii de dezinformare a Kremlinului.
O atenție specială merită însăși sursa media. PestiSrácok face parte din holdingul media KESMA/Mediaworks, pe care analiștii occidentali l-au asociat în repetate rânduri cu infrastructura de difuzare pro-rusă din Ungaria. Tocmai prin astfel de platforme Rusia lansează zvonuri pentru a le conferi o aparentă „voce europeană”.
Subiectul principal al articolului este mitul despre „Gheranele capturate și reparate pe poligonul Yavoriv”. Dar aici lipsesc complet detaliile concrete: nu există numere de serie, fotografii, poziția României, Poloniei sau NATO. Singura „sursă” sunt comentariile anonime, care nu corespund standardelor jurnalistice.
Sincronizarea cu care a reacționat după această publicație purtătoarea de cuvânt oficială a Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Maria Zakharova, urmată de principalele mass-media de stat ruse, indică o operațiune pregătită în prealabil. Formulările „incidentul de la Gleiwitz” și „al treilea război mondial la orizont” au fost repetate aproape cuvânt cu cuvânt. Acesta este un exemplu tipic de „tactică oglindă”: când Rusia încalcă ea însăși spațiul aerian al Poloniei cu dronele sale, propaganda sa acuză în paralel Kievul de pregătirea „provocărilor”.
Ucraina nu are nimic de câștigat dintr-un astfel de scenariu – loviturile asupra hub-urilor logistice din Polonia sau România ar însemna autodistrugerea sprijinului aliat. În schimb, beneficiile pentru Moscova sunt evidente: discreditarea Kievului, estomparea responsabilității pentru propriile acțiuni agresive și pregătirea terenului informațional pentru posibile incidente în afara teritoriului ucrainean.
Astfel, povestea cu „planul SBU” nu este jurnalism, ci un element al unei operațiuni speciale. Platforma pro-guvernamentală maghiară îndeplinește funcția de retransmițător, iar diplomații și mass-media ruși asigură amplificarea falsului la nivel internațional. Acesta este un alt memento: Kremlinul duce război nu numai pe câmpul de luptă, ci și pregătește sistematic provocări informaționale menite să inducă în eroare publicul și să scape Rusia de responsabilitatea pentru propriile crime.