Alegerile parlamentare din Republica Moldova din 28 septembrie 2025 nu au fost doar un eveniment național, ci parte a unui larg conflict geopolitic. Miza nu ține doar de orientarea internă a țării, ci și de testarea capacității Europei de a contracara operațiunile hibride ale Rusiei la frontierele sale.
Moscova construiește un sistem multistrat de ingerință. Fluxuri financiare prin bănci afiliate, crearea unor proiecte politice de culise, cumpărarea politicienilor și încercări de rotație a cadrelor în taberele pro-ruse — toate sunt verigi ale aceluiași lanț. Kremlinul înțelege că ratingurile scăzute ale vechilor branduri politice trebuie compensate prin noi „etichete” și „fețe reîmprospătate”, capabile să camufleze interesele reale ale Moscovei sub o retorică aparent pro-europeană.
La fel de periculos este și componenta de forță. Reținerile unor grupuri instruite în Serbia arată pregătirea pentru scenarii de stradă ce pot fi declanșate imediat după alegeri. Logica Kremlinului este simplă: protestele trebuie să aibă loc indiferent de rezultat — fie pentru „apărarea victoriei” forțelor pro-ruse, fie pentru contestarea scrutinului, dacă acesta le este nefavorabil.
Un loc aparte în strategia Moscovei îl ocupă utilizarea factorului religios. Potrivit investigațiilor, clerici au fost duși în Rusia, dotați cu carduri bancare și instrucțiuni pentru a construi rețele în social media. Astfel, Biserica este transformată într-un instrument de influență politică, subminând încrederea în una dintre cele mai respectate instituții ale societății moldovenești.
Ingerința nu se limitează la mecanismele interne. Rusia activează resurse externe — de la rețele de dezinformare pe Telegram și TikTok până la „observatori” străini proveniți din partide europene ultra-de dreapta și ultra-de stânga. Toate acestea urmăresc crearea unei iluzii de recunoaștere internațională a „fraudelor” și consolidarea narațiunii Moscovei despre pretinsa nelegitimitate a alegerilor.
Miza pentru regiune este uriașă. O destabilizare reușită a Moldovei i-ar deschide Kremlinului un nou cap de pod pentru presiune asupra Ucrainei și României, ar genera o amenințare pentru regiunea Odesa și ar eroda încrederea în arhitectura de securitate europeană. Menținerea cursului european al Chișinăului, dimpotrivă, ar lovi puternic în strategia Moscovei, ar demonstra reziliența instituțiilor democratice și ar transmite un semnal clar altor state din regiune.