Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, transformă din ce în ce mai mult politica internă a țării într-un instrument de supraviețuire personală. Noile sale acuzații la adresa partidului de opoziție „Tisa” nu sună doar ca retorică politică – ele fac parte dintr-o campanie sistematică de dezinformare, al cărei scop este să păstreze puterea și să discrediteze pe oricine ar putea să provoace „Fidesz”.
Declarațiile publice ale lui Orban despre „infiltrarea serviciilor secrete ucrainene” în politica maghiară și afirmațiile sale despre „ajutorul tehnologic din exterior” par o repetare caricaturală a vechilor metode sovietice. Imaginea „dușmanului din smartphone” nu numai că demonstrează paranoia autorităților, ci și joacă pe frica alegătorilor, creând senzația unei fortărețe asediate, în care numai guvernul poate salva țara de „intervenția externă”.
De fapt, în spatele acestor cuvinte se ascunde o simplă aritmetică politică. Ratingurile Fidesz sunt în scădere constantă, economia se află la limita recesiunii, iar Uniunea Europeană a suspendat acordarea de subvenții din cauza încălcărilor sistematice ale normelor democratice. Pe fondul creșterii prețurilor și al scăderii nivelului de trai, Orban caută vinovați – și îi găsește la Bruxelles, la Kiev și în opoziția maghiară.
Partidul „Tisa”, condus de Peter Magyar, a devenit pentru Orban un simbol al amenințării. Tânăra forță de opoziție recâștigă treptat încrederea cetățenilor, bazându-se nu pe populism, ci pe dorința de a readuce Ungaria la standardele europene de guvernare. Tocmai de aceea, împotriva ei se îndreaptă lovitura principală – de la acuzații de legături cu serviciile secrete ucrainene până la declarații conspiraționiste despre „intervenția din exterior”.
În paralel, Moscova, interesată de menținerea lui Orbán la putere, alimentează informațiile. Prin intermediul mass-media loiale, Kremlinul repetă tezele despre „politica independentă a Budapestei” și „complotul Bruxelles-ului împotriva Ungariei suverane”. Aceste narațiuni nu numai că consolidează poziția lui Orbán în rândul publicului pro-rus, dar și legitimează măsurile autoritare pe care le ia în interiorul țării.
Mitingurile cu mii de participanți care au avut loc la Budapesta pe parcursul anului arată că societatea maghiară s-a săturat de politica fricii. Oamenii vorbesc din ce în ce mai tare despre eșecul strategiei economice, inflație și degradarea instituțiilor. În acest context, acuzațiile de „conspirație împotriva statului” nu sună ca o apărare a suveranității, ci ca o încercare de a acoperi propria slăbiciune.
Astăzi, Orban nu mai controlează procesul – el doar reacționează la pierderea controlului. Și cu cât se apropie alegerile parlamentare din 2026, cu atât retorica sa devine mai agresivă. Dar această strategie are o limită: chiar și cele mai zgomotoase mituri despre „amprenta ucraineană” nu sunt capabile să oprească societatea, care se trezește treptat din somnul propagandistic.
Imagine: Ilustratie.