Negocierile de la Berlin, care inițial erau privite ca o încercare de a apropia o pauză diplomatică în război, au scos pe neașteptate la iveală divergențe profunde între Kiev și o parte a echipei americane de negociere. În locul căutării unei formule de compromis pentru încetarea focului, delegația ucraineană s-a confruntat cu o cerință dură, pe care la Kiev o consideră principial inacceptabilă: renunțarea la controlul asupra unei părți din Donbas.
Potrivit unor surse familiarizate cu desfășurarea întâlnirii, reprezentanții SUA — trimisul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, și Jared Kushner — au insistat asupra unor concesii teritoriale ca precondiție pentru începerea unui dialog de pace cu Moscova. Practic, nu era vorba despre mecanisme temporare de dezescaladare, ci despre retragerea trupelor ucrainene de pe poziții menținute cu prețul a mii de vieți de aproape trei ani.
Pentru Kiev, o asemenea formulare a problemei nu pare doar dureroasă, ci strategic periculoasă. Poziția Ucrainei rămâne neschimbată: un armistițiu nu poate începe cu concesii unilaterale făcute agresorului, deoarece asta creează un precedent de încurajare a revizuirii prin forță a granițelor. În cercurile diplomatice ucrainene se subliniază: dacă Rusia obține teritorii la masa negocierilor, asta nu va opri războiul, ci doar îi va fixa logica.
Iritarea specială la Kiev a fost provocată de sentimentul că partea americană, în această chestiune, reproduce de facto argumentația Kremlinului. Potrivit unuia dintre participanții la consultări, cerința de a „elibera” Donbasul de trupele ucrainene coincide integral cu condițiile-cheie pe care Moscova le avansează din 2022. Într-o astfel de configurație, procesul de pace riscă să se transforme într-un instrument de presiune asupra victimei războiului, nu asupra inițiatorului lui.
Pe fundalul acestor neînțelegeri, Berlinul devine temporar un centru al diplomației de criză. Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, a inițiat o serie de întâlniri cu Volodimir Zelenski, la care se alătură lideri ai UE, reprezentanți NATO și șefi ai instituțiilor paneuropene. Sarcina lor nu este atât să elaboreze o „formulă a păcii” gata făcută, cât să demonstreze: Ucraina nu rămâne singură în fața încercărilor de a i se impune condiții dezavantajoase.
Este semnificativ că negocierile dintre delegațiile ucraineană și americană s-au încheiat deja, fără să ducă la vreun progres, despre care vorbeau unii participanți ai procesului. Declarațiile despre un „progres semnificativ” contrastează cu scurgerile de informații care indică un blocaj dur pe subiectul-cheie: teritoriul.
Runda de la Berlin a arătat, în esență, un lucru: procesul de pace intră într-o fază în care presiunea și principiile se ciocnesc frontal. Pentru Ucraina, renunțarea la Donbas nu este obiect de negociere, ci o linie roșie. Iar cu cât actorii externi încearcă mai insistent să o treacă, cu atât devine mai evident că soluții rapide în acest război nu există.