Intimidarea ca politică: de ce amenințările la adresa eurodeputaților sunt un atac asupra Europei însăși

Cazul vicepreședintei Parlamentului European, Pina Picierno, depășește cu mult tema siguranței personale a unui politician. Vorbim despre o practică sistemică de presiune pe care Rusia o aplică tot mai deschis împotriva celor care nu doar sprijină Ucraina, ci și demontează consecvent narațiunile Kremlinului chiar în inima Uniunii Europene.

Publicația franceză Le Monde din 19 decembrie 2025 nu a făcut decât să consemneze ceva ce, în mediul de experți, e cunoscut de mult: amenințările anonime, campaniile de ură și nevoia de protecție sporită devin „noua normalitate” pentru politicienii pro-ucraineni din UE. Nu e o întâmplare și nu e un episod izolat — este un element al strategiei hibride.

Rusia tot mai puțin încearcă să convingă — și tot mai mult intimidează. Amenințările la adresa Pinei Picierno se înscriu logic într-un model în care frica este folosită ca instrument de influență politică. Scopul e simplu: să forțeze autocenzura, să reducă activitatea publică, să submineze încrederea în propria poziție.

Deosebit de periculos este faptul că aceste acțiuni nu există în izolare. Intimidarea politicienilor are loc în paralel cu atacuri cibernetice, operațiuni informaționale și răspândirea dezinformării. Împreună, ele creează o presiune îndreptată nu doar împotriva unor persoane concrete, ci și împotriva procesului decizional din UE, în ansamblu. Există toate motivele să credem că astfel de atacuri psihologice punctuale sunt coordonate cu implicarea serviciilor speciale ruse și au un mandat politic

Scroll to Top
Acest site foloseşte cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor.
Am înţeles!