Apariția primei submarine nucleare a Coreei de Nord nu este o simplă știre militar-tehnică locală, ci un indicator al unor procese mai profunde care schimbă arhitectura securității internaționale. Fotografiile publicate pe 25 decembrie 2025 de la șantierul naval al RPDC, în care Kim Jong Un inspectează corpul unei submarine nucleare cu rachete ghidate, au consemnat de fapt un salt calitativ în capacitățile unui regim aflat de decenii sub sancțiuni dure.
Întrebarea-cheie este cum anume a obținut Phenianul acces la tehnologiile fără de care construirea unei submarine nucleare este imposibilă. Un corp finalizat și sudat înseamnă existența în interior a unui reactor nuclear — element pe care RPDC nu îl poate dezvolta și integra singură într-un interval atât de scurt. Răspunsul se conturează tot mai clar în plan geopolitic: rusia acționează ca donor tehnologic în schimbul sprijinului militar în războiul împotriva Ucrainei.
Submarinul nuclear a fost unul dintre punctele din „lista de armament dorit”, pe care Kim Jong Un a enunțat-o public încă din 2021, alături de rachete balistice intercontinentale cu combustibil solid, arme hipersonice și rachete cu focoase multiple. Atunci, aceste planuri păreau mai degrabă o declarație propagandistică. Astăzi, ele capătă o formă materială, ceea ce indică o alimentare externă a programului militar nord-coreean.
Din perspectivă militară, o submarină nucleară sporește brusc potențialul de lovire al RPDC. Vorbim despre o platformă capabilă să opereze mult timp în mod ascuns și să lanseze rachete de sub apă, ceea ce complică substanțial detectarea din timp a unei amenințări. Pentru Coreea de Sud și Japonia, asta înseamnă un nou nivel de risc, iar pentru întregul spațiu Asia–Pacific — o eroziune și mai accentuată a stabilității strategice.
Totuși, saltul tehnologic al Phenianului nu poate fi privit izolat. El este legat direct de formalizarea alianței dintre moscova și RPDC în 2024, când a fost semnat Tratatul de parteneriat strategic cuprinzător. Documentul acoperă cooperarea industrială, științifică și militară și, în esență, creează obligații de tip aliat între două regimuri autoritare, unite de același obiectiv: confruntarea cu Occidentul.
Această alianță are deja o dimensiune practică. Coreea de Nord a trimis în rusia aproximativ 15 mii de militari și a furnizat muniție, rachete și sisteme de artilerie. Potrivit serviciilor de informații sud-coreene, doar în luptele din regiunea Kursk au murit mii de soldați ai RPDC. Prețul acestui sprijin a fost accesul la tehnologii militare rusești, pe care Phenianul nu le poate obține pe alte căi.
Prin urmare, rusia nu este doar o parte într-un conflict regional, ci un multiplicator activ al instabilității globale. Transferul de tehnologii care pot facilita crearea unor purtători de armament nuclear încalcă direct rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU. În același timp, moscova arată că este gata să ignore obligațiile internaționale pentru câștiguri militare pe termen scurt.
Într-un sens mai larg, acesta ar trebui să fie un semnal pentru comunitățile de experți și pentru societățile acelor țări care încă încearcă să păstreze „neutralitatea” sau privesc cu toleranță politica Kremlinului. rusia se conturează tot mai limpede drept principalul beneficiar al zdruncinării sistemului internațional de securitate, folosind regimurile de sancțiuni ca instrumente de presiune și șantaj.
Submarinul nuclear al RPDC nu este doar o poveste despre Peninsula Coreeană. Este despre o nouă configurație a amenințărilor, în centrul căreia se află o alianță de regimuri pentru care războiul și haosul au devenit o metodă de supraviețuire.