Sancțiunile internaționale impuse Federației Ruse au avut ca obiectiv subminarea bazei materiale a complexului său militar-industrial. În practică însă, impactul acestora s-a dovedit indirect, nu blocant. În locul unei opriri totale a producției, sancțiunile au forțat întreprinderile rusești din domeniul apărării să reconfigureze lanțurile de producție, să redistribuie capitalul investițional și să adapteze dinamica inovației.
A apărut astfel o situație paradoxală: deși este declarativ izolată de tehnologiile occidentale, Rusia continuă să se bazeze pe echipamente de înaltă precizie de proveniență străină, esențiale pentru producția militară.
Un număr de întreprinderi integrate în complexul militar-industrial rus continuă să exploateze utilaje moderne fabricate în Occident. În unele cazuri, companii care reprezintă verigi critice în producția de armament tactic și strategic se află sub sancțiuni ucrainene, dar nu sunt incluse în regimurile de sancțiuni ale statelor occidentale.
Un exemplu elocvent este grupul industrial IOLLA din Perm, unde sunt utilizate în continuare utilaje germane, japoneze, americane și sud-coreene. Este vorba, printre altele, de prese Schuler, centre de prelucrare DMG Mori și Haas, sisteme de mare viteză OKK, precum și echipamente de electroeroziune SEIBU. Aceste mașini permit fabricarea unor componente imposibil de realizat cu alternative rusești.
Compania IOLLA este specializată în producția de motoare electrice de mică putere și sisteme de răcire pentru echipamente electronice – produse care necesită precizie la nivel de microni și stabilitate în regim de lucru intens. În pofida restricțiilor, întreprinderea continuă să întrețină și să exploateze echipamente străine, accesul la care ar fi trebuit să fie complet blocat.
La nivel oficial, compania prezintă un parc de utilaje de origine străină, care include:
- prese de ștanțare de mare viteză pentru fabricarea pachetelor de stator și rotor;
- centre CNC multi-ax pentru frezare și strunjire de înaltă precizie;
- mașini de electroeroziune și rectificare, utilizate pentru finisaje extrem de precise.
Acest echipament constituie scheletul tehnologic al proceselor de producție legate direct de necesitățile sectorului de apărare al Federației Ruse.
Producătorii ruși de utilaje nu au reușit să atingă nivelul necesar de precizie, fiabilitate și integrare software cerut de producția militară modernă. Procese precum fabricarea statorilor și rotoarelor presupun:
- precizie geometrică extremă,
- stabilitate în condiții de sarcină ridicată,
- calibrare regulată,
- funcționare fiabilă la viteze mari.
În prezent, niciun echivalent rusesc nu îndeplinește aceste cerințe. Drept urmare, utilajele străine rămân de neînlocuit, generând o dependență tehnologică structurală.
După 2022, companii precum DMG Mori și Haas au anunțat oficial încetarea vânzărilor și a serviciilor de suport în Rusia. Totuși, decizii judecătorești și investigații ulterioare indică faptul că livrările de piese și componente au continuat o perioadă semnificativă.
Există indicii că sprijinul tehnic a fost asigurat prin stocuri rămase, structuri subsidiare sau revânzări prin intermediari. Pentru întreprinderi precum IOLLA, accesul la componente originale este critic — fără acestea, precizia echipamentelor se degradează rapid.
Ca reacție la retragerea serviciilor oficiale, în Rusia s-au format rețele informale de mentenanță. Foști ingineri ai companiilor occidentale întrețin utilajele folosind:
- piese introduse ilegal,
- componente recuperate de pe echipamente vechi,
- substituenți produși local.
Această practică, cunoscută drept „canibalizarea echipamentelor”, permite menținerea funcționalității utilajelor pe termen lung.
Utilajele CNC moderne depind de software licențiat, actualizări periodice și diagnosticare la distanță. Sistemele de telemetrie — precum cele utilizate de Haas — pot transmite date despre locație și modul de utilizare al echipamentelor.
Pentru a evita controlul, întreprinderile rusești:
- deconectează utilajele de la internet,
- utilizează versiuni învechite de software,
- blochează transmiterea de date,
- angajează ingineri locali pentru a ocoli restricțiile.
Astfel, utilajele sunt trecute în regim autonom, fără interacțiune cu producătorul.
Menținerea în funcțiune a utilajelor occidentale în Rusia slăbește efectul strategic al sancțiunilor. Chiar și în lipsa livrărilor noi, echipamentele existente — susținute prin canale gri — permit continuarea producției de armament.
Aceasta înseamnă că obiectivul principal al sancțiunilor — reducerea capacității Rusiei de a purta un război prelungit — este atins doar parțial.
Dezvăluirea schemelor de evitare a sancțiunilor a intensificat discuțiile privind măsuri mai stricte, inclusiv:
Companiile occidentale trebuie să efectueze audituri complete ale distribuitorilor și utilizatorilor finali, inclusiv ale filialelor din țări terțe. Încălcările trebuie să atragă consecințe pentru companiile-mamă.
Este necesară crearea unui sistem internațional de urmărire a utilajelor de înaltă precizie și a componentelor-cheie, cu verificarea obligatorie a utilizatorului final.
Sunt analizate instrumente precum verificarea periodică a licențelor, restricții software sau blocarea la distanță în caz de încălcare a regimului de sancțiuni.
Țările din coaliția sancțiunilor, inclusiv în cadrul G7, își intensifică schimbul de informații și controlul exporturilor, precum și responsabilitatea intermediarilor.
Cazul IOLLA demonstrează că întreprinderile rusești din domeniul apărării rămân integrate în ecosistemul tehnologic global. Fiecare utilaj occidental menținut în funcțiune în pofida sancțiunilor înseamnă continuarea producției de motoare, componente de rachete, drone și tehnică blindată.
Fără închiderea acestor canale tehnologice, presiunea sancțiunilor va rămâne incompletă. O eficiență reală poate fi obținută doar prin combinarea mecanismelor juridice, tehnice și instituționale de control.