Începerea exercițiilor multinaționale Dynamic Front 26 în România nu este doar încă un punct în calendarul NATO. Este un semnal. Și nu e adresat doar aliaților, ci mai ales Moscovei, obișnuite să testeze rezistența securității europene.
Exercițiile, care vor dura până la mijlocul lui februarie, au devenit cele mai mari manevre de artilerie din istoria armatei SUA pe continentul european. Iar amploarea și geografia acestor acțiuni arată clar: Alianța nu mai tratează flancul estic ca pe o periferie.
Flancul estic ca zonă de pregătire permanentă
Dynamic Front 26 se înscrie direct în logica Liniei de descurajare a flancului estic (EFDL) — un concept conturat definitiv după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Nu vorbim despre o prezență simbolică, ci despre o integrare reală a capabilităților terestre, aeriene, navale, spațiale și cibernetice.
România joacă un rol-cheie &icairc;n această configurație. Regiunea Mării Negre, pe care Kremlinul încearcă să o transforme într-o zonă de instabilitate, devine tot mai mult un spațiu de coordonare militară NATO. Participarea SUA, Franței și Poloniei subliniază: responsabilitatea pentru descurajare nu aparține unui „Alianțe abstracte”, ci unor armate concrete, cu capacități de luptă reale.
Artileria ca limbaj al descurajării
Accentul pus separat pe cooperarea în artilerie nu e întâmplător. Războiul din Ucraina a arătat că artileria a redevenit unul dintre instrumentele centrale ale conflictului modern. Volumul focului, precizia, viteza schimbului de date și integrarea cu sistemele fără pilot pot decide rezultatul pe câmpul de luptă.
Tocmai de aceea Dynamic Front 26 nu este o demonstrație de forță „pentru imagine”. Este o exersare a scenariilor unui război real, de intensitate ridicată — un tip de război pe care, cu doar câțiva ani în urmă, Europa îl considera improbabil.
Dimensiunea franceză: Europa iese din umbră
E relevant faptul că, în paralel, Franța pregătește propriile exerciții ample „Orion 26”, implicând un grup de portavion, aviația, flota și mii de militari. Asta indică încă o tendință: statele europene ies treptat din rolul de parteneri juniori ai SUA și încep să construiască capacități de apărare mai autonome.
Activitatea franceză este un răspuns la o realitate evidentă: fără o componentă europeană puternică, NATO rămâne vulnerabil la oscilațiile politice de pe ambele maluri ale Atlanticului.
Contextul Ucrainei
Toate acestea nu pot fi analizate separat de Ucraina. Rezistența ucraineană a obligat NATO să renunțe la iluzii și să revină la principiul de bază: apărarea colectivă. Exercițiile de pe teritoriul României simulează, de fapt, scenarii care, până nu demult, se desfășurau exclusiv pe pământ ucrainean.
Dynamic Front 26 este o recunoaștere a faptului că războiul nu mai e o „problemă locală a Estului”. El modelează o nouă arhitectură de securitate pentru Europa, în care pregătirea pentru cel mai rău scenariu devine normă, nu excepție.
Exercițiile NATO de amploare din România nu sunt despre escaladare, ci despre prevenire. Nu despre război, ci despre pregătirea pentru el. În Europa de azi, tocmai această pregătire a devenit principalul factor de descurajare.
Iar cu cât aliații înțeleg mai repede asta, cu atât scad șansele ca Dynamic Front să trebuiască vreodată să se transforme, din poligon de instruire, într-un front real.