Pana masivă de curent care a cuprins aproape întreaga Ucraină pe 31 ianuarie nu a fost doar o avarie tehnică — ci un test al rezilienței arhitecturii energetice a țării în condițiile unui război hibrid. Oficial — un incident tehnologic. În realitate — un semnal că războiul pentru electricitate a depășit de mult granițele Ucrainei.
Potrivit unor surse din sistemul de management energetic, lanțul evenimentelor a început în afara Ucrainei — pe linia de transport al energiei dintre România și Republica Moldova, prin care Chișinăul importă electricitate. Tocmai această întrerupere a declanșat efectul de domino în sistemele energetice interconectate: a cedat linia „Vest–Centru”, automatizările au început să decupleze segmentele suprasolicitate, centralele nucleare au fost nevoite să reducă puterea, iar unul dintre blocurile energetice a ieșit complet din funcțiune în regim de avarie.
A fost o avarie de tip clasic în cascadă, dar într-un context total neclasic.
Deși Ministerul Transformării Digitale al Ucrainei a declarat public că infrastructura ucraineană nu a fost ținta unui atac cibernetic, chiar formularea acestei poziții lasă loc unor interpretări mai largi. Nu este vorba despre un atac asupra Ucrainei, ci despre o posibilă lovitură asupra rețelelor energetice adiacente — din Republica Moldova sau România — ale cărei consecințe au afectat automat sistemul ucrainean.
Aceasta este o logică diferită a agresiunii: nu spargi ușa frontal, ci lovești peretele de rezistență din apropiere.
Experții din domeniul energetic nu exclud nici varianta unui atac cibernetic, nici pe cea a unei diversiuni fizice. Directorul programelor energetice ale Centrului Razumkov, Volodîmîr Omelcenko, leagă direct incidentul de contextul politic — chiar înaintea unor noi „negocieri de pace” și a unui armistițiu energetic demonstrativ. În această logică, Kremlinul poate mima reținerea pe front, testând în paralel vulnerabilitățile infrastructurii critice prin intermediul unor state terțe.
Republica Moldova apare în acest scenariu ca fiind deosebit de vulnerabilă: autonomie energetică redusă, dependență de importuri și o prezență densă a agenților de influență ruși o transformă într-un poligon convenabil pentru operațiuni hibride.
Spre seară, obiectivele strategice și infrastructura critică au fost realimentate cu energie electrică, țara a revenit la graficele de furnizare, iar traficul la frontiera cu Republica Moldova a fost reluat. Oficial, criza a fost depășită. Însă incidentul a lăsat mai multe întrebări decât răspunsuri.
Nu a fost un atac clasic cu rachete și nici un blackout total. A fost o demonstrație: este suficient un singur punct vulnerabil într-un sistem energetic regional pentru ca milioane de consumatori să rămână în întuneric fără nicio explozie.
Sistemul energetic al Ucrainei a rezistat. Dar evenimentele din 31 ianuarie au arătat clar: în războiul de nou tip, linia frontului nu traversează doar teritoriul Ucrainei. Ea se întinde prin cabluri, stații de transformare și camere de servere ale statelor vecine. Iar exact acolo Rusia încearcă tot mai des să lovească — în tăcere, indirect și mizând pe efectul de cascadă.
De data aceasta, întunericul a fost de scurtă durată. Data viitoare, ar putea fi pornit intenționat.