Un parteneriat tăcut, dar devastator prinde tot mai mult contur pe frontul din Ucraina: Rusia, sprijinită de Iran, își construiește o armată de drone de atac capabilă să erodeze apărarea ucraineană și să țină în șah populația civilă. Nu mai e vorba doar despre livrări de Shahed-uri, ci despre o cooperare tehnologică și industrială profundă. Fostul director adjunct al CIA, Amy McAuliffe, semnalează într-o analiză publicată de The Conversation că acest transfer de know-how a permis Moscovei să fabrice local drone de tip Geran-2, un salt uriaș în capacitățile sale aeriene.
Dacă la începutul războiului Rusia nu înțelegea pe deplin potențialul dronelor, acum le produce în masă în uzina din Tatarstan, folosind proiecte și echipamente iraniene. Aceste drone kamikaze, mai ieftine decât rachetele, pot lovi cu precizie infrastructura ucraineană, provocând haos și pierderi în rândul civililor. Noile generații, precum Geran-3 și Geran-5, integrează îmbunătățiri semnificative: navigație mai precisă, viteze mai mari, focoase mai grele.
Această alianță este un exemplu cinic de „win-win”. Iranul, sufocat de sancțiuni, câștigă miliarde din vânzarea de drone și din instalarea facilităților de producție. În schimb, Rusia își menține presiunea asupra Ucrainei fără a-și consuma resursele scumpe. Ba chiar, unele rapoarte arată că Moscova plătește o parte din aceste livrări în aur.
Această colaborare reprezintă o sfidare directă a normelor internaționale, dronele transformându-se într-un simbol al terorii contemporane. Sprijinul oferit de Iran constituie, totodată, o declarație strategică de poziționare împotriva Occidentului. În acest context, fiecare dronă lansată depășește sfera militară și devine o amenințare cu implicații geopolitice majore.