Într‑un discurs ținut în fața Parlamentului European, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a transmis un mesaj fără echivoc: „Dacă cineva crede că Europa se poate apăra fără SUA, să continue să viseze. Nu se poate”. El a adăugat că înlocuirea descurajării nucleare americane ar presupune dublarea actualelor angajamente financiare europene. Declarațiile sale au stârnit reacții dure, mai ales din partea unor oficiali care susțin consolidarea autonomiei strategice europene.
Ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot, a reacționat imediat: „Europenii pot și trebuie să se ocupe de propria lor securitate”. La rândul său, șeful diplomației spaniole, José Manuel Albares, a declarat că Europa are nevoie de „toate tipurile de mijloace de descurajare – economice, politice, de securitate – în mâinile noastre” și a reiterat ideea unei armate europene, recunoscând totuși că nu poate fi creată peste noapte.
Însă ideea unei armate europene rămâne vagă și controversată. Sophia Besch, cercetătoare la Carnegie Endowment for International Peace, a explicat că pentru susținători este „un obiectiv foarte vizionar”, în timp ce pentru critici este doar „simbolul ambiției excesive”, fiind atât de vag definit încât evită discuțiile esențiale despre structură și comandă.
În spatele acestor dispute există totuși un consens: Europa trebuie să preia mai mult din povara apărării proprii. NATO cere ca membrii să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035, iar UE are un plan de investiții de 800 de miliarde de euro. Dar fără o viziune clară asupra scopului – replicarea capacităților SUA sau formularea unei strategii proprii – eforturile riscă să rămână fragmentate și ineficiente.