Peste 216.000 de români au plecat din țară în 2024, potrivit datelor recente de la Institutul Național de Statistică. Dintre aceștia, mai bine de 50.000 au ales să emigreze definitiv. Restul s-au îndreptat spre alte țări pentru muncă, studii sau oportunități mai bune. Într-un spațiu european deschis, această mobilitate este firească. Totuși, cifrele scot în evidență o realitate mai dureroasă: cei care pleacă sunt exact oamenii pe care România se bazează pentru reconstrucție și progres.
Grupa de vârstă cea mai mobilă este 35-39 de ani, segmentul cel mai productiv și mai activ profesional. Mulți dintre cei care aleg să plece au studii superioare. Datele arată că aproape 2,34 milioane de români cu vârste între 20 și 64 de ani trăiesc în prezent într-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar ponderea celor cu facultate este în continuă creștere. Față de 2008, numărul absolvenților români plecați în străinătate a crescut cu peste 140%.
Capitala și județe dezvoltate precum Constanța și Bihor pierd cei mai mulți specialiști, iar regiunile vulnerabile, cum e Moldova, rămân fără resursele umane necesare pentru dezvoltare. Efectele se văd deja în spitale, în școli și în piața muncii din orașele universitare. În sănătate, lipsa personalului a devenit cronică. Tot mai multe comunități rămân fără medici, iar posturile libere rămân neocupate luni în șir.
Costul acestei pierderi este greu de estimat complet. Pentru fiecare absolvent care pleacă, statul român pierde zeci de mii de dolari investiți în educație. Este un transfer net de valoare, un efort public care alimentează alte economii. Iar acest fenomen continuă în tăcere, ignorat sau tratat punctual. În realitate, vorbim despre o slăbire structurală care afectează generații întregi și trage înapoi exact domeniile esențiale pentru dezvoltarea României.