După cincisprezece ani de putere neîntreruptă, premierul Ungariei, Viktor Orbán, se află pentru prima dată într-o situație în care riscul de a pierde guvernarea pare real. Alegerile parlamentare din 2026 nu mai arată ca o nouă victorie „de rutină” pentru Fidesz; dimpotrivă, ele pot deveni un moment de cotitură pentru întregul sistem politic maghiar, transmite sursa.
Potrivit unui sondaj recent citat de Politico, partidul de opoziție „Tisa”, condus de Matiaș Venger, ajunge la 49% susținere, în timp ce Fidesz rămâne la doar 37%. Pentru Orbán, obișnuit cu victorii confortabile în campaniile anterioare, asta e o schimbare fundamentală: întrebarea nu mai este cât de mare va fi victoria, ci cum își poate salva viața politică.
Din 2010, Fidesz a reconstruit sistematic arhitectura juridică a Ungariei în favoarea consolidării puterii executive. În opinia analiștilor de la Brookings Institution, regimul rezultat poate fi descris drept o „autocrație electorală hibridă”: instituțiile democratice există formal, însă rolul lor de control și echilibru este slăbit.
Sistemul judiciar, autoritățile electorale și o parte semnificativă a spațiului mediatic funcționează cu o independență limitată. Deciziile-cheie se iau într-un cerc restrâns, apropiat de premier. Această abordare a fost o sursă constantă de fricțiuni între Ungaria și instituțiile UE.
Comisia Europeană, Parlamentul European și organizațiile pentru drepturile omului critică de ani de zile guvernul de la Budapesta pentru subminarea statului de drept, restrângerea libertății presei, afectarea drepturilor minorităților și folosirea resurselor statului în interes de partid. Tensiunea a crescut și din cauza politicii Budapestei față de Rusia și Ucraina, percepută tot mai des ca o încercare deliberată de a slăbi unitatea UE.
Critica nu vine doar din Vest. Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a numit deschis politica lui Orbán „naționalism corupt”, subliniind că retorica națională servește, în realitate, îmbogățirii unei elite înguste, apropiate de putere.
Sikorski susține că Ungaria a ajuns într-o izolare politică profundă în interiorul UE, iar chiar și partenerii tradiționali din Europa Centrală și-au pierdut încrederea în guvernul de la Budapesta. Pentru un stat membru al UE, asta înseamnă nu doar costuri politice, ci și riscuri economice pe termen lung.
În acest context tensionat, Orbán și șeful său de cabinet, Antal Rogán, au ales o strategie de risc maxim. Experții cred că anul electoral 2026 va deveni cea mai scumpă campanie din istoria Ungariei.
Un pas-cheie a fost eliminarea de către Parlament, în iunie 2025, a plafonului pentru cheltuielile de campanie, în vigoare din 2013. Limita anterioară — aproximativ 5 milioane de forinți per candidat — avea rolul de a proteja politica de influența excesivă a banilor.
Fidesz a justificat decizia prin mutarea campaniilor în mediul online, unde regulile naționale sunt greu de aplicat. Opoziția și organizațiile civice avertizează însă că, în realitate, aceasta legalizează finanțarea nelimitată a campaniilor într-un sistem cu surse de bani opace.
Potrivit organizației anticorupție K-Monitor, schimbarea permite oligarhilor îmbogățiți din contracte publice să finanțeze fără restricții partidul aflat la putere, sub acoperirea unor „donații” din partea persoanelor fizice.
Observatorii internaționali au semnalat de mult timp inegalități structurale în competiția electorală. După alegerile din 2022, OSCE/ODIHR a recunoscut organizarea tehnică a votului, dar a subliniat „lipsa unor condiții egale”, mai ales din cauza dominării mass-mediei de către Fidesz și a utilizării resurselor statului.
După eliminarea plafonului de campanie, această inegalitate se poate transforma într-un avantaj sistemic, care, practic, exclude concurența politică reală.
O investigație a publicației Átlátszó a arătat că, în 2022, guvernul a cheltuit aproximativ 19,6 miliarde de forinți pe campanii de publicitate de stat, iar cea mai mare parte a banilor a ajuns la instituții media aflate sub control. Oficial, asta nu era considerat finanțare de partid, dar, în realitate, crea un spațiu informațional favorabil pentru Fidesz.
Organizații internaționale — inclusiv International Press Institute, Freedom House și Reporters Without Borders — numesc această practică o „captură a mass-mediei”, în care publicitatea de stat devine un instrument de susținere a presei loiale și de marginalizare a vocilor critice.
Un rol central îl are Antal Rogán, care controlează o parte semnificativă a pieței media din Ungaria. Potrivit fostului ambasador SUA la Budapesta, David Pressman, Rogán este „principalul arhitect și beneficiar” al unui sistem corupt.
La începutul lui 2025, SUA au impus sancțiuni împotriva lui Rogán pentru rolul său-cheie în controlul politic asupra unor sectoare strategice ale economiei. Câteva luni mai târziu, administrația Donald Trump l-a scos de pe lista de sancțiuni la solicitarea lui Orbán, fapt care a stârnit nedumerire în Europa.
Alegerile parlamentare din 2026 seamănă tot mai puțin cu o competiție democratică între programe și idei. În centru este o luptă pentru resurse: banii, controlul asupra mass-mediei și folosirea instrumentelor statului decid rezultatul.
O victorie a lui Orbán ar întări tendințele autoritare într-o țară membră a UE. O înfrângere ar marca finalul unei epoci politice întregi. Orbán și Rogán pariază pe mobilizare financiară maximă și pe un spațiu mediatic controlat. Dar, în societatea maghiară, crește cererea de schimbare — iar strategia partidului de guvernare riscă să devină ultimul pariu, unul cu miză totală.