Uniunea Europeană intenționează să renunțe la importurile de gaz rusesc până la finalul lui 2027. Pentru Budapesta, decizia este un test serios: peste 80% din gazul importat de Ungaria vine în continuare din Rusia. Ca reacție, guvernul lui Viktor Orbán a depus o acțiune la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg), contestând legitimitatea interdicției.
Trei argumente ale Ungariei
Ministrul de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, invocă trei motive principale:
-
Ilegalitatea sancțiunilor fără consens: interdicția de import ar fi, în esență, o sancțiune, iar sancțiunile în UE ar trebui adoptate doar cu unanimitatea statelor membre.
-
Dreptul de a-și alege furnizorii: Ungaria susține că alegerea surselor de energie trebuie să rămână prerogativa exclusivă a statelor membre, nu a Bruxelles-ului.
-
Risc pentru securitatea energetică: interdicția ar crea pericole pentru stabilitatea alimentării cu energie și, implicit, pentru securitatea economică a țării.
Budapesta nu este la prima confruntare juridică cu UE: pe rol se află deja zeci de acțiuni inițiate de Ungaria. Deși, istoric, Curtea a decis frecvent în defavoarea Ungariei, unii experți nu exclud un rezultat diferit de data aceasta.
Interdicția gazului: sancțiune sau măsură comercială?
Punctul-cheie ține de calificarea juridică a măsurii. Dacă este sancțiune, adoptarea cere unanimitatea tuturor celor 27 de state. Dacă este măsură comercială, poate fi votată prin majoritate calificată.
Comisia Europeană a prezentat interdicția drept o regulă comercială, ceea ce a permis ocolirea unui posibil veto din partea Ungariei și Slovaciei. Abordarea e considerată neobișnuită, deoarece, până acum, sancțiunile au fost adoptate în mod tradițional prin unanimitate (inclusiv în cazuri ce vizau Rusia, Venezuela sau Iran). În opinia unor juriști, asta creează incertitudine juridică, dar, în același timp, poate oferi Ungariei o șansă reală în instanță.
Măsuri temporare sau permanente?
O altă problemă este durata restricțiilor. Sancțiunile sunt, de regulă, temporare: scopul lor e să influențeze comportamentul „țintei” și să fie retrase după eliminarea amenințării. Interdicția asupra gazului rusesc urmărește, dimpotrivă, o schimbare pe termen lung a structurii de aprovizionare a UE. Comisarul european Dan Jørgensen a subliniat că, chiar și după încheierea războiului din Ucraina, UE nu va mai cumpăra gaz rusesc.
Acest element întărește poziția Bruxelles-ului: restricțiile sunt prezentate nu doar ca politice, ci și ca strategice pentru securitatea energetică a Uniunii.
Dimensiunea politică: evitarea veto-ului și „dezbină și stăpânește”
Analiști europeni notează că UE a ales în mod conștient forma de adoptare a deciziei pentru a evita blocarea din partea Ungariei. Orbán menține relații strânse cu Rusia și a frânat în repetate rânduri mecanismele de sancțiuni ale UE, astfel că Bruxelles-ul ar fi urmărit o mișcare rapidă, prin majoritate, reducând riscul ca Moscova să exploateze o strategie de tip „dezbină și stăpânește”.
Ce urmează: perspectiva unei decizii în instanță
Procesul la Curtea de Justiție ar putea dura ani. Chiar dacă instanța ar da dreptate Ungariei, asta nu înseamnă automat anularea interdicției: în trecut, instanțele au menținut uneori efectele măsurilor pentru a evita șocuri economice.
Până în 2027, statele UE și companiile au timp să se adapteze: investiții în infrastructură, contracte cu furnizori alternativi și reducerea dependenței de gazul rusesc.
Cazul Ungariei contra UE nu e doar o dispută juridică, ci și un test politic al independenței energetice europene — și un exemplu despre cum granița dintre „sancțiune” și „măsură comercială” poate deveni un câmp de luptă pentru unitatea internă a blocului.