Arme nucleare tactice, aerodromuri modernizate, arsenale uriașe și sisteme de război electronic – Rusia își extinde metodic infrastructura militară de-a lungul flancului estic al Europei. Investigația platformei olandeze Pointer arată că, din 221 de obiective militare analizate pe o rază de 250 km de granițele UE, în 94 de locații a fost înregistrată, din 2014 încoace, o extindere sau modernizare semnificativă.
Nu este vorba despre manevre demonstrative. Este o restructurare structurală a logisticii militare.
Semnal nuclear fără declarații zgomotoase
În orașul Osipovici, din Belarus, la prima vedere au apărut doar garduri noi și construcții mici. Totuși, imaginile satelitare arată mai mult: buncăre suplimentare, complexe de antene, platforme separate. Potrivit estimărilor experților militari, este vorba despre infrastructură pentru arme nucleare tactice.
Obiective similare au fost identificate și în regiunea Murmansk, precum și în Kaliningrad – enclava rusă dintre Polonia și statele baltice. Astfel de buncăre au semne caracteristice: perimetru de securitate întărit, puncte autonome de comandă, protecție pe mai multe niveluri.
Componenta nucleară revine din nou în centrul geopoliticii publice.
Arsenale pentru un război de uzură
În Kaliningrad, în zona Kremenevo, vechile depozite s-au transformat, începând cu 2013, într-un complex ramificat format din zeci de buncăre fortificate. Obiective similare se extind în Murmansk și Toropeț.
Astfel de depozite sunt proiectate astfel încât să fie greu de distrus printr-o singură lovitură – cu valuri de pământ și secțiuni dispersate. Acest lucru corespunde doctrinei militare ruse: avantaj prin lovituri masive la distanță mare.
Extinderea depozitelor înseamnă un singur lucru: producția de armament a fost trecută pe termen lung. Infrastructura nu este creată pentru o campanie de scurtă durată, ci pentru un conflict prelungit.
Revenirea aerodromurilor sovietice
Pe 26 de aerodromuri militare, Rusia desfășoară o modernizare amplă:
-
pistele de beton sunt asfaltate,
-
se construiesc hangare suplimentare,
-
sunt instalate sisteme de apărare antiaeriană.
Este vorba în principal despre baze din epoca sovietică, care mult timp au fost semi-ruinate sau slab utilizate. Acum primesc o a doua viață. În Murmansk și Kaliningrad este înregistrată o creștere a numărului de bombardiere și avioane de vânătoare.
Aceste aeronave nu stau pur și simplu pe platforme – ele efectuează zboruri de-a lungul granițelor statelor NATO, testând reacția și frecvențele de interceptare. Este recunoaștere prin forță, fără luptă formală.
Război fără explozii: frontul radioelectronic
O dimensiune separată o reprezintă sistemele de război electronic. În Murmansk și Kaliningrad sunt desfășurate complexe capabile să bruieze semnale pe mii de kilometri. În special, sistemul GT-01 Murmansk-BN, instalat încă din 2015, este folosit astăzi mult mai intens.
Consecințele sunt deja vizibile: perturbări GPS în Finlanda și în statele baltice, probleme în aviația civilă, funcționare incorectă a serviciilor de navigație.
Războiul electronic a devenit un instrument de presiune permanentă, fără declararea oficială a conflictului.
Radare noi și apărare antiaeriană grea
La zeci de obiective a fost înregistrată instalarea unor radare moderne și a unor sisteme de apărare antiaeriană de tip S-400 Triumf și S-300.
Astfel de complexe nu sunt desfășurate simbolic – ele acoperă noduri militare-cheie: depozite, aerodromuri, centre de comandă. Asta înseamnă că Moscova consideră riscul unei confruntări directe cu NATO un scenariu realist.
Orizontul de timp: 2028
Potrivit evaluărilor analiștilor militari occidentali, cât timp continuă războiul din Ucraina, un atac de amploare asupra statelor NATO este puțin probabil. Totuși, în cazul încetării ostilităților, Rusia ar putea finaliza pregătirea pentru un potențial conflict cu Alianța aproximativ până în 2028.
Asta nu înseamnă că războiul este inevitabil. Dar înseamnă că războiul este planificat ca posibilitate.
Europa răspunde
Consolidarea infrastructurii ruse schimbă deja politica de securitate în Europa. Statele își majorează bugetele de apărare, modernizează cazărmi, readuc elemente ale sistemului de recrutare militară, extind prezența militară pe aerodromuri.
Se pune în mișcare spirala clasică a cursei înarmărilor.
Iar în acest context, principiul latin sună deosebit de literal:
Si vis pacem, para bellum – dacă vrei pace, pregătește-te de război.
Metodologia investigației
Analiștii au cercetat peste o mie de obiective militare rusești, dintre care 221 sunt amplasate la mai puțin de 250 km de granițele UE. Au fost folosite imagini SAR (care permit „vederea” prin nori), date optice de la sateliții Sentinel și materiale Planet Labs, precum și surse deschise – de la Wikimapia la Google Maps.
Au fost urmărite:
-
construcții noi,
-
reconstrucția unor baze sovietice vechi,
-
creșterea numărului de echipamente,
-
instalarea de radare și sisteme de război electronic.
În final, se conturează imaginea unei militarizări sistemice a zonei de frontieră, nu a unor schimbări punctuale.
Rusia nu anunță o dată. Ea creează condiții. Iar întrebarea nu mai este dacă Europa vede acest lucru, ci dacă va reuși să se adapteze înainte ca această transformare militară să fie încheiată.