Noi detalii dintr-o investigație jurnalistică internațională au pus sub semnul întrebării poziția reală a Ungariei în interiorul Uniunii Europene. Potrivit materialelor făcute publice, Budapesta ar fi putut nu doar să adopte o poziție aparte față de Ucraina, ci să acționeze în strânsă coordonare cu Moscova, influențând decizii-cheie ale UE, transmite sursa.
La baza scandalului se află o serie de scurgeri de informații care ar indica existența unor contacte regulate între diplomați ungari și ruși. Mai exact, este vorba despre faptul că reprezentanți ai Ungariei ar fi împărtășit informații despre discuțiile închise din interiorul Uniunii Europene și și-ar fi sincronizat acțiunile cu partea rusă în momentele în care erau luate decizii de importanță critică.
O atenție deosebită stârnește episodul legat de începutul negocierilor privind aderarea Ucrainei la UE. În timp ce majoritatea statelor au susținut acest pas, Ungaria a adoptat o poziție dură și a încercat să încetinească procesul. Potrivit investigației, această linie a fost însoțită de consultări constante cu Moscova, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la motivele reale ale Budapestei.
Un capitol separat vizează tema minorităților naționale. Oficial, partea ungară și-a justificat acțiunile prin necesitatea protejării drepturilor etnicilor maghiari din Ucraina. Totuși, jurnaliștii susțin că acest argument a fost folosit ca instrument de presiune, iar tema în sine a fost discutată cu reprezentanții ruși într-un context mai larg, legat de influența asupra Kievului.
La fel de răsunătoare par și datele privind cooperarea în domeniul energetic. Ungaria, împreună cu unii aliați, s-a opus în mod sistematic inițiativelor UE de reducere a dependenței de resursele rusești. În același timp, după cum se menționează, asemenea pași ar fi putut fi coordonați cu Moscova, ceea ce i-a permis Rusiei să își păstreze pârghiile economice de influență asupra Europei.
Investigația indică și o activitate diplomatică atipică a Ungariei, inclusiv tentative de a se prezenta drept intermediar între Occident și Rusia. Însă, în spatele acestui rol, sugerează autorii, s-ar fi putut ascunde un alt sens: transmiterea de semnale și coordonarea unor poziții avantajoase pentru Kremlin.
În instituțiile europene cresc deja temerile că o astfel de politică subminează principiul unității pe care se bazează politica externă a UE. În condițiile războiului împotriva Ucrainei, astfel de acțiuni nu mai sunt privite ca o simplă opinie alternativă, ci ca un factor de risc pentru întregul sistem de securitate colectivă.
Experții avertizează că, dacă informațiile despre coordonare se confirmă, acest lucru ar putea duce la consecințe politice serioase, de la intensificarea presiunii asupra Budapestei până la revizuirea mecanismelor de luare a deciziilor în interiorul Uniunii Europene.
Astfel, Ungaria riscă să ajungă în situația unei țări a cărei politică externă ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Iar principala întrebare este unde se află granița dintre interesele naționale și acțiunile în favoarea unui actor extern.