Autoritățile iraniene au lansat o amplă campanie de propagandă pentru a proiecta imaginea unei societăți unite și a unei victorii împotriva „dușmanului global”. În realitate, în spatele acestui decor se ascund diviziuni interne profunde, o criză economică severă și consecințele represiunii violente a protestelor.
Material realizat pe baza investigației Reuters din 21 mai 2026.
Un nou discurs: de la religie la naționalism
Analiștii observă o schimbare majoră în narațiunea oficială:
Simboluri persane: retorica religioasă tradițională este înlocuită treptat cu simboluri istorice și identitare persane, anterior respinse de regim.
Public-țintă diferit: potrivit lui Ali Vaez (International Crisis Group), ideologia clasică nu mai mobilizează populația, forțând autoritățile să recurgă la patriotism general.
Militarizarea societății: în Teheran sunt organizate nunți colective militare, iar în moschei au loc sesiuni de instruire cu arme pentru civili.
„Este o încercare de a arăta că totul este sub control și că societatea este unită, dar majoritatea iranienilor nu mai cred asta”, afirmă istoricul Ali Ansari.
Cultul crizei din Ormuz
Blocarea strâmtorii Ormuz a devenit element central al propagandei:
Imagini simbolice: afișe cu membri ai Gărzilor Revoluționare care „capturează” simbolic nave americane.
Instrument diplomatic: presa prezintă blocada drept un succes strategic care a forțat SUA să revină la negocieri.
Realitatea: fisuri tot mai vizibile
Dincolo de retorică, situația internă este fragilă:
Criză economică: sancțiunile și conflictul au împins economia spre colaps, cu inflație și penurie.
Frica de revolte: militarizarea populației transmite și un mesaj de intimidare pentru potențialii protestatari.
Lupte interne: elitele politice sunt divizate între susținătorii negocierilor și radicali, ceea ce subminează coeziunea regimului.




