România, pe primul loc în Europa la expunerea copiilor online: Ce este „sharenting-ul” și de ce a devenit un fenomen periculos
10 iunie 2026
⏱ Timp de citire: 4 minute
În fiecare zi, milioane de părinți publică fotografii și videoclipuri cu copiii lor pe rețelele de socializare. Această practică, adânc înrădăcinată în comportamentul digital modern, a primit o denumire proprie: sharenting (provenit din englezescul share + parenting). Internetul este acum integrat complet în viața de zi cu zi a familiei, modelând modul în care minorii învață, se joacă și comunică. Cu toate acestea, alături de oportunități, apar riscuri majore — adesea dintr-o sursă neașteptată: propriii părinți.
Datele sondajului paneuropean EU Kids Online, realizat în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 16 lat, conturează o realitate îngrijorătoare. Aproximativ unul din zece copii declară că nu se simte niciodată în siguranță pe internet. În majoritatea țărilor analizate, până la o treime dintre minori au raportat că părinții au publicat materiale despre ei fără consimțământ prealabil. Procentul copiilor care le-au cerut părinților să șteargă acest conținut variază de la 3% (Lituania) până la un izbitor 29% în România.
Țara noastră ocupă primul loc în acest clasament european. Practic, aproape unul din trei copii români este nevoit să își implore părinții să elimine din spațiul virtual imagini sau date nedorite.
Amploarea amenințărilor: De la simplu disconfort la rețele de pedofilie
Problema generată de sharenting depășește cu mult sfera unor viitoare momente jenante pentru adolescent. Consecințele pot fi de natură penală și psihologică gravă:
Cyberbullying: Conform datelor UNICEF, peste o treime dintre tinerii din 30 de țări au fost victime ale hărțuirii cibernetice, iar unul din cinci recunoaște că a refuzat să mai meargă la școală din această cauză.
Abuz și exploatare: Datele WeProtect Global Alliance arată că peste jumătate dintre tineri s-au confruntat în copilărie cu o formă de violență sexuală online. Totodată, 7 din 10 fete au raportat că au primit conținut sexual explicit de la adulți, comparativ cu 4 din 10 băieți.
Pierderea controlului asupra imaginilor: Fotografii aparent inocente — în special cele în care copiii apar sumar îmbrăcați sau la plajă — sunt descărcate și utilizate pe site-uri pornografice sau în rețele de pedofilie. De asemenea, funcțiile de geolocalizare permit identificarea facilă a locației minorilor, ridicând probleme severe de securitate și monitorizare ilegală.
„Odată publicat, pierzi controlul pentru totdeauna”
Dr. Anna Brosh, cercetător la Universitatea din Silezia (Katowice), studiază modul în care platformele sociale transformă copilăria. Ea coordonează proiectul GUARDIAN, un program de cercetare finanțat de UE pe o durată de patru ani, lansat în ianuarie 2025.
„Tot ceea ce publică părinții devine vizibil online și rămâne pe internet pentru totdeauna”, avertizează dr. Brosh.
La rândul său, profesorul Stephen Muoki (Universitatea Pwani din Kenya), implicat în componenta africană a studiului, atrage atenția asupra crizei de identitate: „Când copiii cresc și își formează propria personalitate, ei pot începe să se întrebe cum a fost modelată această identitate de postările părinților pe rețelele de socializare — totul fără acordul lor”.
Vidul legislativ: Nici Europa, nici România nu protejează minorii în fața părinților
Deși Uniunea Europeană dispune de instrumente juridice puternice, cum ar fi GDPR și Regulamentul privind serviciile digitale (DSA), niciunul dintre acestea nu reglementează în mod specific dreptul copilului în raport cu imaginile publicate de părinți.
În România, situația este similară. Din punct de vedere juridic, părinții sunt considerați pe deplin responsabili de gestionarea datelor copiilor lor — ceea ce înseamnă, de facto, o lipsă totală de restricții sau mecanisme de control din partea statului.
De unde începe prevenția
Cercetătorii din proiectul GUARDIAN dezvoltă în prezent un instrument special pentru a măsura frecvența practicilor de sharenting și nivelul de conștientizare a riscurilor în rândul adulților. Aceștia colaborează deja cu unitățile de învățământ pentru a implementat sesiuni de informare.
În acest context, România nu reprezintă doar o simplă cifră statistică negativă. Faptul că 29% dintre copii sunt expuși fără filtru arată că țara are nevoie urgentă nu doar de studii academice, ci de programe educaționale reale și de mecanisme juridice clare pentru securitatea generației digitale.
