Pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice se înregistrează o creștere critică a nivelului amenințărilor operaționale. Comunitatea de informații din Letonia, susținută de rapoarte confidențiale ale serviciilor speciale din alte state membre ale alianței, a lansat un avertisment coordonat în spațiul public: Kremlinul trece la faza de „escaladare orizontală”.
Este vorba despre pregătirea unei serii de incidente militare deliberate și a unor atacuri hibride de amploare pe teritoriul Poloniei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei. Instituțiile de apărare din statele occidentale sunt convinse că Moscova pregătește o serie de acțiuni de forță nu pentru a ocupa imediat teritorii, ci pentru a paraliza logistica livrărilor de armament către Ucraina și pentru a provoca o ruptură profundă în interiorul alianței.
Sursa materialului analitic: Departamentul militar-politic al publicației britanice The Guardian (analiza autorului Dan Sabbagh).
Blocajul de pe front și loviturile asupra Moscovei: ce împinge Kremlinul să extindă zona conflictului
Actualul val de agresivitate al serviciilor speciale ruse reprezintă o reacție directă la schimbările strategice din modul de desfășurare a războiului. Ofensiva terestră de amploare a armatei ruse a intrat în impas, iar războiul se mută tot mai mult pe teritoriul Federației Ruse.
Analiștii identifică trei factori-cheie care determină Moscova să caute noi modalități de presiune asupra Occidentului:
Transferarea ostilităților în interiorul Federației Ruse: Ucraina și-a extins semnificativ utilizarea dronelor de atac cu rază lungă de acțiune. Un exemplu elocvent este atacul fără precedent din ultima perioadă, în care au fost utilizate aproximativ 200 de drone, ce au lovit cu succes o rafinărie aflată chiar în interiorul Moscovei. Situația în care cele mai mari metropole ale țării devin ținte creează riscuri politice interne uriașe pentru conducerea Federației Ruse. În viziunea Kremlinului, singurul răspuns posibil este transferarea simetrică a destabilizării pe teritoriul statelor NATO.
Șantaj înaintea summitului de la Ankara: Înaintea reuniunii-cheie a liderilor NATO din Turcia, Vladimir Putin intenționează să supună solidaritatea euro-atlantică unui test sever. Provocările urmăresc să verifice personal reacția Casei Albe și a liderilor europeni la încălcarea frontierelor alianței, mai ales în contextul declarațiilor ambigue ale lui Donald Trump privind obligațiile Statelor Unite de a apăra automat aliații.
Încercarea de a paraliza sprijinul logistic pentru Forțele Armate ale Ucrainei: Polonia și regiunea baltică rămân principalele coridoare de transport prin care este aprovizionată armata ucraineană. Creând o amenințare permanentă în aceste zone, Moscova speră să oblige guvernele europene să redirecționeze resursele de la sprijinirea Kievului către protejarea propriilor frontiere.
După cum subliniază experții de la Chatham House, modelul istoric al comportamentului regimului rus arată că, în momentele de presiune maximă, acesta nu face concesii, ci încearcă întotdeauna să ridice miza și să extindă geografia conflictului pentru a recâștiga inițiativa.
De la colete-capcană la drone-capcană: metodele războiului hibrid
Serviciile speciale occidentale subliniază că scenariul ipotetic al unui „atac” este deja testat în practică. Infrastructura necesară desfășurării activităților de sabotaj pe teritoriul Europei este deja creată și funcționează activ.
Ca dovezi, serviciile de informații indică o serie de incidente documentate:
Terorism logistic: Serviciile europene de contrainformații leagă de agenți ruși o serie de incidente privind expedierea unor colete care conțineau dispozitive incendiare și explozive prin terminalele companiei DHL din Marea Britanie, Polonia și Germania. Aceste acțiuni au reprezentat un test direct al vulnerabilității aviației civile și al lanțurilor logistice.
Testarea sistemelor de apărare antiaeriană: În septembrie anul trecut, spațiul aerian al Poloniei a fost traversat simultan de 19 drone-capcană rusești. Incidentul a obligat comandamentul NATO să ridice în aer avioane de interceptare, iar autoritățile din trei voievodate estice ale Poloniei au emis alerte aeriene, îndemnând populația să se adăpostească. Obiectele nu au fost distruse de sistemele de apărare antiaeriană din cauza riscului ca fragmentele să cadă asupra zonelor locuite, ceea ce a permis Federației Ruse să colecteze informații valoroase despre timpul de reacție al radarelor.
Atacuri cibernetice și presiune migraționistă: În paralel cu activitatea militară, se înregistrează bruiaj constant al semnalelor GPS deasupra Mării Baltice, ceea ce creează riscuri pentru aviația civilă, precum și reapariția artificială a crizelor migraționiste la frontierele Belarusului cu Polonia și Lituania.
Calculul strategic al Moscovei: paralizarea Articolului 5 al NATO
Principalul pericol al provocărilor pregătite constă în caracterul lor hibrid și ambiguu, specific așa-numitei „zone gri”. Strategii ruși înțeleg foarte bine că o invazie directă cu tancuri ar declanșa un răspuns imediat și devastator din partea NATO. Din acest motiv, accentul este pus pe acțiuni care, din punct de vedere formal, nu se încadrează fără echivoc în definiția unui act de război.
Incidentele planificate pot include lovituri „accidentale” cu rachete asupra infrastructurii de frontieră, avarii misterioase ale cablurilor submarine de comunicații din Marea Baltică sau confruntări locale între grupuri armate neidentificate la frontieră, prezentate drept grupări de contrabandiști.
Scopul unei asemenea strategii este de a determina NATO să se blocheze în dispute birocratice. Dacă o parte a alianței va solicita activarea Articolului 5 privind apărarea colectivă, iar o altă parte, aflată mai departe de frontierele Federației Ruse, va considera incidentul insuficient de grav pentru a justifica riscul unui conflict nuclear, acest lucru ar însemna un eșec de facto al sistemului de securitate colectivă occidental. Potrivit The Guardian, exact această divizare încearcă să o provoace Kremlinul.




