Marea Azov, pe care Moscova a încercat mult timp să o transforme în propriul său „lac de siguranță” intern, a devenit un nou punct fierbinte și o zonă de acțiuni de luptă active. Ultimele săptămâni au fost marcate de o serie de atacuri de succes și spectaculoase asupra unor tankerele Federației Ruse petroliere și nave de logistică.
Sursa inițială a materialului: Digi24.
În timp ce propagandiștii ruși încearcă să ascundă amploarea pierderilor, analiștii militari analizează în detaliu noua strategie a Kievului: cum loviturile de precizie asupra arterelor de combustibil sunt capabile să paralizeze gruparea trupelor de ocupație din sudul Ucrainei.
Cu ce și cum atacă Ucraina navele rusești?
Marea Azov are o geografie complexă — este puțin adâncă, iar căile de acces spre ea prin Strâmtoarea Kerci sunt strâns controlate de sistemele de apărare antiaeriană rusești, baraje de bofuri și nave ale Flotei Mării Negre a Federației Ruse. Cu toate acestea, forțele ucrainene au găsit soluții asimetrice eficiente.
Pentru loviturile asupra acestor tankerele Federației Ruse sunt utilizate două tehnologii cheie:
- Noile drone maritime (BEC): Ambarcațiunile fără echipaj de producție autohtonă, de tip drone Magura V5 și Sea Baby, au primit o rază de acțiune mai mare, o manevrabilitate mai bună și o parte de luptă mai puternică. Ele sunt capabile să ocolească barajele de protecție ale ocupanților pe timp de noapte și să lovească navele direct în punctele de ancorare sau în porturi.
- Rachetele modernizate Neptun: Rachetele de croazieră ucrainene de tip Neptun, care anterior au distrus crucișătorul „Moskva”, sunt acum adaptate pentru lovituri asupra țintelor terestre și de suprafață la distanțe mari, depășind ușor sistemele învechite de război electronic (EW) ale Rusiei.
Trei obiective principale ale strategiei ucrainene
Distrugerea sistematică și scoaterea din funcțiune pentru aceste tankerele Federației Ruse are o logică militară și economică clară, afectând direct această Marea Azov:
- Distrugerea logisticii militare („foamea de combustibil”): Aceste nave din Marea Azov îndeplinesc rolul de stații de alimentare plutitoare pentru navele militare ale Federației Ruse și, de asemenea, transportă combustibil pentru gruparea de trupe care acționează pe direcțiile Zaporojie și Herson, asigurând această logistică. Fără combustibil, tancurile, vehiculele de luptă ale infanteriei (BMP) și aviația armatei inamice pur și simplu se vor opri.
- Ocolirea Podului Kerci: După ce Podul Kerci a suferit avarii serioase și nu mai poate fi utilizat în siguranță pentru transportul garnituri grele de tren cu combustibil, Rusia a mutat accentul de logistică pe mare. Loviturile asupra navelor anulează această alternativă.
- Presiunea economică și îngreunarea exporturilor: Atacurile obligă companiile internaționale de asigurări să crească costul navlului și al asigurării pentru orice nave care intră în porturile rusești din Marea Azov și Marea Neagră. Acest lucru face ca exportul de produse petroliere rusești prin porturile din sud să devină neprofitabil din punct de vedere economic și extrem de riscant.
Efectul geopolitic: Marea Azov nu mai este spatele frontului pentru Federația Rusă
Loviturile de succes ale Forțelor de Apărare ale Ucrainei demonstrează aliaților din Occident că, chiar și în condițiile absenței unei flote militare clasice puternice, Ucraina este capabilă să domine pe mare cu ajutorul tehnologiilor și al inovațiilor, utilizând eficient rachetele Neptun și aceste drone Magura.
Pentru Kremlin, acesta este o lovitură reputațională serioasă: sistemele de apărare antiaeriană și Flota Mării Negre s-au dovedit incapabile să își protejeze propriile nave strategice într-o mare pe care Moscova a declarat-o oficial drept „zonă de siguranță”. Experții militari prognozează că intensitatea atacurilor nu va face decât să crească, obligând Rusia să direcționeze tot mai multe forțe pentru paza rutelor sale de logistică în Marea Azov.




