Minciuna de pe front devine un instrument al Kremlinului: cum creează armata rusă o realitate alternativă pentru Putin

Sistemul rus de gestionare a războiului se confruntă tot mai mult cu o problemă pe care chiar el a creat-o. Informațiile despre situația de pe front trec prin mai multe niveluri ale verticalei militare și politice, unde eșecurile sunt ascunse, iar succesele locale sunt exagerate. În consecință, Vladimir Putin poate primi o imagine a situației de pe câmpul de luptă care diferă semnificativ de realitate.

Aceasta nu mai este doar o problemă a propagandei ruse. Cultura minciunii sistematice din interiorul armatei poate influența direct deciziile Kremlinului, evaluarea propriilor capacități ale Rusiei și poziția Moscovei la negocieri.

Un sistem în care veștile proaste sunt mai periculoase decât înfrângerea

Potrivit evaluărilor analiștilor Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), bloggerii militari ruși au atras atenția asupra situației din zona Lîman. Aceștia recunosc existența unor contraatacuri ucrainene și, în același timp, critică practica de a ascunde situația reală de pe front.

Cauza unui asemenea comportament ține de însăși structura verticale militare ruse.

Pentru comandanții aflați pe teren, raportarea pierderii unor poziții sau a eșecului unei operațiuni poate avea consecințe serioase. Astfel, apare tentația de a raporta nu ceea ce s-a întâmplat în realitate, ci ceea ce conducerea vrea să audă.

Se formează astfel un cerc vicios: comandanții de la nivelurile inferioare ascund problemele, conducerea superioară primește date distorsionate, iar ulterior aceste date sunt folosite pentru adoptarea unor noi decizii.

În cele din urmă, sistemul începe să se înșele singur.

Sviatohirsk a devenit un exemplu relevant

Unul dintre cele mai evidente exemple ale acestei probleme este situația din jurul localității Sviatohirsk.

Forțele de Apărare ale Ucrainei au preluat controlul deplin asupra localității. Cu toate acestea, cu doar câteva zile înainte, Putin afirmase că Rusia ar controla Sviatohirsk.

Indiferent de nivelul la care a apărut informația eronată, acest fapt demonstrează problema sistemului rus de comandă: declarația președintelui poate avea la bază date care nu mai corespund situației reale de pe teren.

Acest lucru este deosebit de periculos pentru o armată implicată într-un război de amploare. Dacă leadershipul politic evaluează greșit controlul asupra localităților, ritmul înaintării și starea propriilor trupe, acesta poate lua decizii bazate pe avantaje care, în realitate, nu există.

Problema depășește limitele armatei ruse

Consecințele unui asemenea sistem nu se limitează la comandamentul rus.

Putin folosește informațiile despre front în discuțiile cu liderii occidentali. Prin urmare, o imagine militară distorsionată se poate transforma într-un instrument diplomatic.

Tocmai acest lucru îl presupun analiștii ISW în contextul convorbirii telefonice dintre Putin și președintele SUA, Donald Trump.

Potrivit evaluării lor, liderul rus ar fi putut încerca să îi prezinte președintelui american situația de pe front într-un asemenea mod încât să îl convingă că Rusia are avantajul, iar Ucrainei i-ar fi mai convenabil să accepte cererile Moscovei înainte ca situația de pe câmpul de luptă să se înrăutățească și mai mult.

În această logică, informația militară devine parte a strategiei de negociere.

Kremlinul poate vinde Occidentului propria versiune a realității

Pentru Moscova, exagerarea succeselor de pe front are un beneficiu politic evident.

Dacă armata rusă este prezentată drept o forță care înaintează treptat, acest lucru poate crea în rândul partenerilor occidentali ai Ucrainei impresia că timpul lucrează în favoarea Rusiei.

Astfel, Moscova obține un argument suplimentar pentru exercitarea presiunii asupra Kievului: continuarea războiului nu ar face decât să înrăutățească situația Ucrainei, motiv pentru care aceasta ar trebui să accepte concesii.

Însă dacă această imagine se bazează pe rapoarte false sau exagerate, și strategia diplomatică a Kremlinului este construită pe presupuneri eronate.

Tocmai de aceea, problema minciunii rusești are o importanță care depășește cu mult spațiul informațional al Federației Ruse.

Putin are nevoie de victorie chiar și acolo unde aceasta nu există

Un sistem autoritar creează un paradox aparte.

Președintele rus trebuie să demonstreze societății și lumii că războiul se desfășoară conform planului. Dar cu cât conflictul durează mai mult, cu atât devine mai dificil să fie ascunse pierderile reale, problemele logistice, contraatacurile ucrainene și alte circumstanțe nefavorabile Kremlinului.

Într-o asemenea situație apare nevoia de a adapta realitatea la imaginea politică, și nu politica la realitate.

Astfel, un succes local poate fi transformat în rapoarte într-o ofensivă de amploare, iar o situație dificilă poate fi prezentată drept „stabilă”.

Problema este că președintele care primește asemenea rapoarte poate începe să le perceapă drept imaginea reală a războiului.

Minciuna devine parte a mecanismului militar

Într-o armată democratică, o veste proastă poate constitui un motiv pentru corectarea planului. Într-un sistem în care eșecurile sunt pedepsite, iar succesele sunt recompensate indiferent dacă acestea corespund realității, apare o logică diferită.

Un comandant are interesul să raporteze îndeplinirea unei misiuni chiar și atunci când situația este mult mai complicată.

La următorul nivel, informația poate fi modificată suplimentar. Mai sus, ea se transformă în statistici și rapoarte pentru conducerea politică.

În cele din urmă se formează o piramidă informațională, în vârful căreia poate ajunge tot mai puțină informație veridică.

Acest lucru explică și caracterul categoric al retoricii ruse

Declarațiile publice ale Moscovei privind presupusa înaintare cu succes a trupelor ruse sau disponibilitatea de a continua războiul până la atingerea obiectivelor stabilite pot face parte dintr-o strategie de propagandă deliberată.

Dar, în același timp, acestea pot reflecta și o percepție distorsionată asupra situației reale chiar în interiorul Kremlinului.

Aceasta este o diferență fundamentală.

Dacă leadershipul rus minte în mod deliberat, acesta își manipulează partenerii și propria populație.

Dacă însă o parte dintre aceste informații este generată prin rapoarte distorsionate de pe front, problema devine și mai gravă: Kremlinul poate lua decizii bazându-se pe propria propagandă.

Pentru negocieri, acest lucru creează riscuri suplimentare

Orice negocieri diplomatice privind încheierea războiului depind de o evaluare realistă a echilibrului militar și politic.

Dacă una dintre părți își exagerează sistematic propriile capacități, acest lucru îi poate influența cererile la masa negocierilor.

Tocmai de aceea, declarațiile conducerii ruse privind presupusa deteriorare inevitabilă a situației Ucrainei nu pot fi analizate separat de situația reală de pe front.

O poziție diplomatică bazată pe o imagine militară distorsionată poate doar să îndepărteze perspectiva unui compromis real.

Moscova continuă să vorbească despre pace, dar demonstrează un comportament diferit

În acest context, contradicția dintre retorica rusă și acțiunile Moscovei este deosebit de relevantă.

Kremlinul afirmă că este pregătit pentru încetarea ostilităților, dar, în același timp, continuă războiul împotriva Ucrainei și insistă asupra unor cerințe care presupun, de facto, concesii semnificative din partea Kievului.

Dacă Moscova consideră că timpul lucrează în favoarea sa, iar situația sa militară s-ar îmbunătăți, Kremlinul are mai puține motive să accepte o încheiere echitabilă a războiului.

Tocmai de aceea, situația reală de pe front este importantă nu doar pentru deciziile militare, ci și pentru diplomație.

Occidentul trebuie să evalueze nu declarațiile Kremlinului, ci faptele

Pentru SUA și statele europene, acest lucru înseamnă necesitatea de a trata cu o atenție deosebită declarațiile rusești privind evoluția războiului.

Declarațiile lui Putin, ale reprezentanților săi sau ale structurilor militare ruse nu pot constitui singura bază pentru evaluarea situației.

Acestea trebuie comparate cu date independente, imagini din satelit, informații de geolocalizare, comunicări ale părții ucrainene și alte surse disponibile.

Este deosebit de important ca imaginea informațională creată de Rusia să nu influențeze automat deciziile politice ale Occidentului.

Sistemul rus al minciunii poate deveni o slăbiciune a Rusiei însăși

Paradoxul constă în faptul că mecanismul creat de Kremlin pentru controlul informației se poate întoarce împotriva sa.

Dacă comandanților le este teamă să spună adevărul, iar conducerea politică se obișnuiește să audă doar rapoarte pozitive, armata rusă își pierde capacitatea de a-și evalua în mod adecvat propriile probleme.

Acest lucru poate duce la decizii greșite, la o planificare eronată și la așteptări nerealiste.

Prin urmare, cultura minciunii devine nu doar o caracteristică a propagandei ruse, ci și un factor care poate slăbi chiar sistemul militar al Federației Ruse.

Iar atât timp cât Kremlinul continuă să își construiască strategia de negociere în jurul afirmațiilor despre presupuse victorii inevitabile ale Rusiei, pentru Occident este esențial să separe schimbările reale de pe front de imaginea pe care Moscova încearcă să o creeze.

Pentru că principalul pericol nu constă doar în faptul că Rusia îi poate minți pe ceilalți. Mult mai periculos este dacă sistemul rus s-a obișnuit atât de mult cu minciuna încât Kremlinul începe să creadă el însuși în realitatea pe care a creat-o.