Alegerile din Maroc: cum au influențat Ceuta, fotbalul și Israelul campania electorală

Tinerii alegători dezamăgiți din Maroc au fost atrași, înaintea alegerilor parlamentare de miercuri, cu sloganuri virale despre fotbal, promisiuni privind crearea unui milion de locuri de muncă și apeluri împotriva Israelului. Pentru mulți dintre tinerii marocani, politica rămâne însă departe de realitățile cotidiene.

Sursa: BBC.

„Nu am nicio speranță în aceste alegeri. Mi-e rușine de scena noastră politică. Este un circ total”, a declarat pentru BBC activista de mediu Siham Azeroual, în vârstă de 32 de ani, din regiunea Atlas.

Context: monarhia și protestele

Rezultatul alegerilor va determina componența viitorului guvern, la câteva săptămâni după ce 60.000 de persoane și-au riscat viața pentru a ajunge din Africa de Nord în enclava spaniolă Ceuta. Episodul este considerat un simbol al lipsei de oportunități resimțite de mulți tineri în propria țară.

Marocul este o monarhie constituțională, iar partidele concurează pentru 395 de mandate în Camera Reprezentanților. Puterea executivă este strâns legată de monarhie. Regele Mohammed al VI-lea, în vârstă de 63 de ani, numește premierul din partidul care obține primul loc și prezidează Consiliul de Miniștri, principalul organism de elaborare a politicilor.

Campania are loc pe fondul unui val de proteste ale generației Z, izbucnite în septembrie 2025 din cauza șomajului, sistemului de sănătate și costului vieții. Manifestanții au scandat „libertate, demnitate și justiție socială”, iar ulterior „pleacă, Akhannouch”, cu referire la premierul în funcție Aziz Akhannouch. Peste 2.400 de persoane au fost urmărite penal după revolte. În ciuda presiunilor, o parte dintre tinerii activiști încearcă să intre în politică.

Ceuta și șomajul

Hamza El-Harroubi, în vârstă de 29 de ani, care a fost reținut pentru scurt timp în timpul protestelor, candidează din partea puțin cunoscutului Partid pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă, cu o agendă axată pe problemele de mediu.

„Ca tânăr, nu am mari speranțe. Am venit în acest partid pentru că își dorea mai multe persoane din generația Z și ne permite să vorbim liber despre revendicările noastre”.

El este originar din Tetouan, la 34 de kilometri de plaja Fnideq, de unde a pornit la sfârșitul lunii iulie valul de migrație către Ceuta. Aproximativ 60.000 de persoane, marocani și cetățeni ai altor țări, au încercat să ajungă în enclavă, iar cel puțin 100 de oameni au murit. A fost unul dintre cele mai mari afluxuri de migranți înregistrate în enclavă în ultima perioadă.

„Vrem dreptate pentru familiile celor care au murit încercând să ajungă în Ceuta. Vrem despăgubiri pentru familiile lor”.

Trecerea spre Ceuta a fost asociată pe scară largă cu dificultățile economice și șomajul. FMI estima anul trecut rata generală a șomajului la 13%, iar în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani la 37,3%.

El-Harroubi nu își propune să concureze cu politicienii consacrați. Obiectivul său este să obțină o voce în parlament până în 2031.

„Noi, tinerii, trebuie să intrăm în parlament pentru ca până în 2031 să avem politicieni tineri puternici, capabili să lupte pentru un loc în guvern”.

Fotbalul ca capital politic

Fouzi Lekjaa, președintele Federației Regale Marocane de Fotbal și înalt oficial în Ministerul Finanțelor, a devenit noua senzație politică. Lui i se atribuie o parte din meritul pentru ascensiunea „Leilor din Atlas”, echipa națională a Marocului, pe scena mondială. În iulie, el s-a alăturat Partidului Autenticității și Modernității (PAM), de centru.

Înregistrările video de la mitingurile sale au devenit virale într-o țară pasionată de fotbal, care va găzdui următoarea Cupă Mondială împreună cu Spania și Portugalia. Mulțimile scandează „Sir” („Înainte”, în araba marocană), expresie devenită emblematică în timpul parcursului istoric al Marocului la Cupa Mondială din 2022, când echipa a devenit prima reprezentativă arabă și africană care a ajuns în semifinale.

Lekjaa promite să aducă Marocul pe locul al șaselea la nivel mondial în domeniul educației și sănătății, asemenea poziției ocupate de echipa națională în clasamentul FIFA.

PAM concurează cu 26 de alte partide, printre care și Adunarea Națională a Independenților (RNI), formațiunea premierului Akhannouch. Pentru un al doilea mandat, RNI a promis din nou crearea unui milion de locuri de muncă până în 2031.

Politologul Rachid Aourraz, de la Institutul Marocan pentru Analiză Politică, este sceptic:

„Sloganul «un milion de locuri de muncă» a devenit un clișeu electoral uzat. Se vorbește și despre majorarea salariului minim, însă propunerile nu rezistă în fața incapacității structurale de a crea locuri de muncă stabile și nete”.

Potrivit acestuia, marile partide „nu concurează pentru un model alternativ”, ci se dispută asupra modului în care ar trebui implementate politicile stabilite de viziunea regală.

Israelul și PJD

Partidul islamist al Justiției și Dezvoltării (PJD) încearcă să revină pe scena politică, bazându-se inclusiv pe sentimentele anti-israeliene. Marocul și-a normalizat relațiile cu Israelul în decembrie 2020, în cadrul Acordurilor Abraham, cu medierea Statelor Unite.

Liderul populist și fostul premier Abdelilah Benkirane își desfășoară campania cu promisiunea de a rupe relațiile diplomatice cu Israelul. El consideră normalizarea o „greșeală” a propriului partid, care s-a aflat la guvernare între 2016 și 2021.

În timpul războiului din Gaza, relațiile au avut de suferit: la Rabat au avut loc proteste săptămânale împotriva prezenței diplomatice israeliene, biroul israelian de legătură a fost închis, iar zborurile directe au fost suspendate. În pofida manifestațiilor pro-palestiniene de amploare și a arderii steagului israelian, la începutul acestei luni a fost anunțat acordul Israelului și Marocului de a deschide ambasade cu statut deplin, după o întâlnire între miniștrii de externe și ambasadorul SUA la ONU.

„Trebuie să vorbim. Dacă vom munci din greu, regele va închide ambasada israeliană. Regele nu dorește să meargă împotriva poporului său”, le-a spus Benkirane susținătorilor săi la Marrakech, avertizând asupra „pericolelor Israelului și sionismului în Maroc”.

Tinerii și votul

Mai mult de jumătate din populația țării, de aproximativ 38,8 milioane de persoane, are sub 35 de ani, însă doar 4% dintre cei peste 15,8 milioane de alegători înscriși au vârste cuprinse între 18 și 24 de ani.

Hiba, în vârstă de 27 de ani, o marocană stabilită în Canada, la Montreal, unde se află o importantă comunitate marocană de aproximativ 104.000 de persoane, spune că urmărește foarte puțin campania electorală: „aceleași fețe ca de obicei”. Multe dintre protestele generației Z de anul trecut au avut un ecou mai puternic în străinătate, unde participanții nu se temeau de eventuale consecințe. Hiba, coorganizatoare a manifestațiilor din Montreal, ar fi votat prin procură dacă ar fi găsit o persoană care să o reprezinte în Maroc.

„Protestele generației Z nu au fost în zadar. Am obținut ceva. Cel puțin acum există mai multe dezbateri cu tinerii la televiziunea publică”.

Azeroual este de acord, însă, după mișcarea din 20 februarie 2011, care a dus la modificarea Constituției, și protestele recente ale generației Z, consideră că schimbarea trebuie să vină din mai multe direcții:

„Cred că tinerii ar trebui să se concentreze la nivel local: nu să ocupe imediat funcții, ci să ajute la construirea comunităților, să se conecteze cu oamenii și abia apoi să urce mai sus”.

Deși nu este pe deplin convinsă de niciuna dintre campanii, ea va merge totuși la urne.