Teroarea rusă la Kyiv: de ce Europa nu își poate permite să considere aceste atacuri o normalitate

Kyiv se află de câteva săptămâni sub amenințarea constantă a atacurilor aeriene rusești. Rusia folosește drone și rachete balistice, prelungește alertele aeriene ore întregi și atacă capitala și alte orașe ucrainene.

Consecințele sunt victime și răniți în rândul populației civile, clădiri distruse, infrastructură energetică avariată, transport perturbat, școli și grădinițe închise.

Nu este vorba despre incidente izolate. Este vorba despre o campanie rusă sistematică, menită să exercite presiuni asupra populației civile și să perturbe funcționarea orașelor ucrainene.

Rusia folosește teroarea ca instrument de război

Atacurile rusești vizează obiective de care depinde direct viața populației civile: clădiri rezidențiale, infrastructură energetică, instituții medicale, obiective de transport, infrastructură alimentară și portuară.

Loviturile asupra infrastructurii energetice au consecințe pentru milioane de oameni. Avarierea rețelelor electrice înseamnă întreruperi ale alimentării cu energie, încălzirii, apei și comunicațiilor. Atacurile asupra transportului și altor elemente ale infrastructurii urbane limitează activitatea întreprinderilor și instituțiilor publice.

Astfel, Rusia poate exercita presiuni asupra populației chiar și în zonele în care nu au loc lupte terestre.

Scopul unei asemenea presiuni este de a face viața normală în orașele ucrainene cât mai dificilă și mai nesigură.

Kyiv este supus unei tentative de paralizare

Alarmele aeriene prelungite afectează direct funcționarea capitalei.

Atunci când alerta durează ore întregi, școlile și grădinițele își limitează sau suspendă activitatea, o parte a transportului se oprește, iar întreprinderile și spațiile comerciale sunt nevoite să își întrerupă activitatea. Pentru milioane de oameni, acest lucru înseamnă schimbarea permanentă a planurilor și necesitatea de a lua în calcul posibilitatea unui nou atac.

Strategia rusă nu presupune doar provocarea unor pagube materiale.

Amenințarea permanentă trebuie să creeze presiune asupra sistemului urban și asupra populației.

Rusia urmărește ca atacurile prelungite să provoace oboseală în societate, pierderi economice și reducerea capacității capitalei de a funcționa normal.

Astfel, populația civilă devine o componentă directă a strategiei ruse de presiune.

Amploarea amenințării nu este determinată doar de numărul rachetelor

Pericolul atacurilor rusești constă și în dezvoltarea continuă a mijloacelor de atac aerian.

Rusia utilizează diferite tipuri de drone și rachete, inclusiv arme balistice. Noile sisteme de drone pot prelungi atacurile aeriene și pot complica activitatea apărării antiaeriene ucrainene.

Acest lucru înseamnă că Ucraina trebuie să își adapteze permanent sistemele de apărare.

Dacă Rusia își mărește producția de drone și rachete, crește și numărul amenințărilor pentru orașele ucrainene.

Este vorba despre capacitatea pe termen lung a Rusiei de a lovi teritoriul Ucrainei, nu despre o singură serie de atacuri.

De ce comparația cu terorismul este principială

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, comunitatea internațională a calificat fără echivoc uciderea în masă a civililor drept un act terorist.

Cei responsabili de atacuri au fost identificați drept teroriști. Statele au unit eforturile pentru a distruge organizația care s-a aflat în spatele atacurilor și pentru a-i elimina capacitatea de a comite noi atentate.

Astăzi, rachetele și dronele rusești atacă în mod repetat orașele ucrainene.

Civilii sunt uciși în zone rezidențiale. Sunt avariate locuințe și obiective de infrastructură civilă. Sistemul energetic este utilizat ca una dintre țintele presiunii ruse.

Pentru un civil, rezultatul este evident: este atacat indiferent de modul în care Moscova își numește operațiunea.

Diferența este că, în prezent, teroarea este exercitată nu de o grupare clandestină, ci de un stat cu una dintre cele mai mari armate din lume, cu un potențial industrial capabil să producă armament și cu un arsenal nuclear.

Tocmai acest lucru face ca amenințarea rusă să depășească teritoriul Ucrainei.

Rusia reprezintă o amenințare nu doar pentru Ucraina

Agresiunea rusă a schimbat deja sistemul european de securitate.

Moscova folosește forța militară împotriva unui stat vecin, atacă orașe, distruge infrastructura critică și, în paralel, utilizează metode de presiune hibridă împotriva statelor europene.

Prin urmare, ceea ce se întâmplă la Kyiv nu poate fi considerat exclusiv o problemă ucraineană.

Dacă Rusiei i se permite să distrugă sistematic orașele ucrainene și să ucidă civili, acest lucru creează un precedent pentru întregul sistem european de securitate.

În plus, atacurile asupra infrastructurii portuare și alimentare au consecințe dincolo de granițele Ucrainei. Acestea afectează exporturile, logistica și stabilitatea aprovizionării cu produse alimentare.

Politica militară a Rusiei poate genera riscuri mult dincolo de linia frontului.

Nu trebuie așteptat ca numărul victimelor să crească și mai mult

Principala întrebare acum nu este câte atacuri mai poate efectua Rusia.

Întrebarea este ce capacități va avea Ucraina pentru a le preveni.

Pentru protejarea orașelor sunt necesare sisteme suplimentare de apărare antiaeriană și antirachetă, rachete interceptoare, mijloace de război electronic, sisteme pentru detectarea și distrugerea dronelor.

Este necesară și protejarea infrastructurii energetice, a sistemelor de alimentare cu apă, a infrastructurii medicale și alimentare.

Protejarea Ucrainei înseamnă protejarea a milioane de civili de atacurile rusești.

Cu cât apărarea antiaeriană ucraineană este mai slabă, cu atât crește probabilitatea unor noi victime.

Prin urmare, furnizarea sistemelor de apărare antiaeriană nu este o chestiune abstractă de sprijin militar. Este o chestiune directă de salvare a vieților omenești.

Rusia nu trebuie să poată normaliza teroarea

Cea mai periculoasă reacție la atacurile rusești este obișnuința.

Dacă fiecare nou atac este perceput doar ca o știre, iar victimele se transformă în statistici, Rusia poate ajunge să transforme treptat teroarea într-o parte a realității europene de zi cu zi.

Acest lucru nu poate fi acceptat.

După 11 septembrie, comunitatea internațională a demonstrat că uciderea în masă a civililor poate constitui baza unui răspuns internațional de amploare.

Astăzi, civilii din Kyiv și din alte orașe ucrainene sunt, de asemenea, victime ale unor atacuri sistematice.

Principiul trebuie să fie același: teroarea împotriva populației civile este inacceptabilă indiferent de cine o comite.

Rusia folosește resursele militare ale unui stat pentru atacuri care reprezintă o amenințare permanentă pentru populația civilă a Ucrainei.

De aceea, sarcina comunității internaționale nu este să se obișnuiască cu aceste atacuri și nici să le considere o parte inevitabilă a războiului.

Este necesară limitarea capacității Rusiei de a efectua asemenea atacuri, consolidarea apărării antiaeriene ucrainene, protejarea infrastructurii civile și asigurarea capacității Ucrainei de a-și apăra eficient populația.

Amenințarea rusă nu va dispărea de la sine. Ea trebuie descurajată prin acțiuni concrete.

Cu cât acest lucru va fi făcut mai devreme, cu atât mai puțini civili vor fi uciși în Ucraina și cu atât mai mic va fi riscul extinderii amenințării ruse asupra Europei.