Nu pretinde că este cel mai bun spion rus. Dar își dorea foarte mult acest loc de muncă. Alexander s-a născut în Ucraina, însă credea în Rusia. Îi era greu să se întrețină lucrând în ture la McDonald’s. Când doi agenți ruși i-au propus o activitate suplimentară de spionaj, a acceptat.
Sursa: The New York Times (Maria Varenikova; articolul a fost publicat și în The Sydney Morning Herald).
La acea vreme, se afla în Franța, a povestit el. Rușii doreau să obțină informații compromițătoare despre un oficial guvernamental occidental. O parte a activității presupunea operațiuni reale de teren, cum ar fi identificarea locuinței oficialului. Multe dintre sarcini se rezumau însă la căutări pe Google. Nu era nevoie de prea multe măsuri de camuflare.
„Aveam ochelari de soare negri, dar rareori îi purtam. Doar când era soare”, a spus el ironic.
Din Europa, în războiul din Ucraina
Activitatea lui Alexander s-a schimbat după ce Rusia a invadat Ucraina în 2022. El s-a alăturat unui grup de Facebook destinat străinilor care doreau să se înroleze în armata ucraineană. A câștigat încrederea membrilor grupului. În timpul deplasărilor sale în Ucraina, transmitea Rusiei informații despre pozițiile forțelor ucrainene, operațiunile ofensive planificate și datele personale ale militarilor. Potrivit propriilor declarații, acțiunile sale au dus la moartea unor soldați.
Apoi, trecutul l-a ajuns din urmă.
În timp ce traversa nordul Ucrainei, Alexander a fost oprit la un punct de control. Un militar i-a cerut să-și arate telefonul. El uitase să șteargă un mesaj trimis superiorului său rus.
„Nu spun că sunt un spion bun. Am fost prins.”
Întâlnirea din penitenciar
Corespondenta l-a întâlnit pe Alexander într-o zi senină de vară, într-o cameră destinată vizitelor din penitenciarul nr. 122, din centrul Ucrainei. El va rămâne acolo pentru viitorul previzibil, după ce și-a recunoscut vinovăția în fața unei instanțe ucrainene, inclusiv în cazul acuzației de trădare de stat.
Nu este posibilă confirmarea tuturor afirmațiilor sale, deși o parte a poveștii este susținută de documente judiciare ucrainene și de interviuri cu oficiali din Ucraina.
O sursă care a dorit să rămână anonimă a transmis că Alexander era dispus să vorbească. Pe parcursul războiului, guvernul ucrainean a organizat întâlniri între jurnaliști și prizonieri ruși. Era însă pentru prima dată când corespondenta se întâlnea în mod deliberat cu un spion rus.
Alexander are 42 de ani. Purta o șapcă de baseball gri, uzată, pantaloni sport și o jachetă cu dungi albe pe mâneci. Privea direct în ochi, cu o expresie jucăușă, dar pătrunzătoare. Stătea relaxat pe scaun și emana încredere. Din când în când, îi zâmbea ofițerului prezent în încăpere din motive de securitate.
Corespondenta l-a întrebat dacă înțelege că declarațiile sale vor fi publicate și că portretul rezultat nu va fi neapărat unul favorabil. Ultima parte a întrebării părea să-l surprindă:
„De ce?”
Alexander este mândru că este spion rus. Din câte se putea observa, își dorea pur și simplu ca lumea să-i cunoască povestea, deși a cerut ca numele său de familie să nu fie publicat, pentru a-și proteja familia. A întrebat de mai multe ori dacă jurnalista lucra într-adevăr pentru The New York Times. Poate că Rusia își va aminti de el, spunea Alexander, și va cere includerea sa într-un schimb de prizonieri.
Câți spioni se află în închisorile ucrainene
În închisorile din Ucraina se află 2.570 de persoane acuzate de spionaj în favoarea Rusiei, potrivit lui Evgheni Pikalov, ministrul adjunct al Justiției din Ucraina. 99% dintre acestea sunt cetățeni ucraineni. Alexander, care s-a mutat în Israel în copilărie, deține cetățenia atât a Ucrainei, cât și a Israelului. El este singurul spion cu această dublă cetățenie încarcerat în Ucraina, a declarat Pikalov.
Spionii continuă să joace un rol important, chiar dacă războiul este definit tot mai mult de „ochii” robotizați din cer. Ambele tabere dispun de mai multe arme ca niciodată. Totuși, informațiile obținute prin metodele tradiționale de spionaj uman ajută la identificarea țintelor.
Există mai multe categorii de spioni, a explicat Viktor Iagun, fost director adjunct al principalului serviciu ucrainean de securitate internă.
Spionii de nivel înalt sunt monitorizați atent și sunt rareori deconspirați. Capturarea unuia la fiecare șase luni este deja considerată un succes.
Urmează spionii de nivel inferior, recrutați pentru bani. Ucraina reușește să aresteze aproximativ 120 de astfel de persoane anual, potrivit lui Iagun.
„Acești spioni seamănă într-o oarecare măsură cu dronele pe care le folosesc ambele țări: sunt ieftin de dezvoltat și pot fi produși în masă. Adesea, este vorba despre delincvenți minori, alcoolici sau soldați nemulțumiți, recrutați online pentru sume mici”, a declarat Sean Wiswesser, fost șef de rezidență al CIA, care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei în fosta Uniune Sovietică.
Alexander pare să facă parte din categoria intermediară. El este motivat ideologic: susține eforturile Rusiei de a controla Ucraina și de a restabili puterea și influența Moscovei în Europa de Est. În fiecare an sunt prinși cel mult o duzină de agenți de acest fel.
În cele din urmă, la fel ca toți spionii care nu au o valoare excepțională pentru serviciile secrete, și aceștia sunt considerați consumabili, a remarcat Wiswesser.
Recrutarea și ideologia
Alexander a declarat că a servit în armata israeliană și că a părăsit-o în 2011. A refuzat să descrie activitatea sa de dinaintea momentului în care cei doi ruși l-au abordat în Franța.
Ambasada Israelului în Ucraina, precum și ministerele israeliene ale Apărării și Afacerilor Externe de la Ierusalim, nu au răspuns solicitărilor de comentarii.
Potrivit lui Alexander, rușii au acționat treptat în procesul de recrutare. La prima întâlnire, i-au adresat doar întrebări simple, i-au observat comportamentul și au încercat să-i înțeleagă motivațiile.
„Le-am explicat ideologia mea. În primul rând, să lucrez de partea adevărului. Pentru mine, Rusia înseamnă adevărul. Așa că da, mă consider, ca să spunem așa, parte a lumii ruse.”
Deși s-a născut în Ucraina, majoritatea rudelor sale locuiesc în Rusia. El a spus că s-a simțit înstrăinat în timp ce trăia în Israel și în Europa de Vest și că își dorea să se întoarcă la rădăcinile sale. Experții observă că serviciile secrete rusești recrutează în mod activ persoane din comunitățile emigranților ruși.
În timpul primei sale activități de spionaj în Europa, Alexander a primit sarcina de a aduna informații compromițătoare despre un om de afaceri. Acesta s-a dovedit a fi impecabil: declara fiecare cent câștigat, nu își înșela soția și era întotdeauna acasă la ora cinei.
„Sincer să fiu, asemenea oameni mă irită.”
Potrivit lui Alexander, remunerația era bună: aproximativ 5.000 de euro pe lună.
Capcana și fotografia fatală
Când Rusia a declanșat războiul la scară largă împotriva Ucrainei, Alexander a început să scrie pe grupurile online ale voluntarilor străini că dorea să se alăture armatei ucrainene. Nu s-a înrolat niciodată, dar s-a împrietenit cu cetățeni străini și a călătorit în Ucraina pentru a se întâlni cu aceștia. Spunea că le oferea sfaturi, inclusiv despre cum să gestioneze problemele cu comandanții.
A îndeplinit misiuni timp de peste doi ani, până la 10 septembrie 2024. În acea zi, Alexander a încărcat într-un Citroën gri o cutie cu cartușe pentru pistoale și s-a îndreptat spre granița cu Rusia, în regiunea ucraineană nordică Harkov. Scopul era să atragă luptători străini într-o operațiune de sabotaj care, în realitate, era o capcană.
În schimb, el însuși a căzut în capcană.
Nu s-a gândit niciodată că un militar de la punctul de control îi va cere să-și deschidă telefonul. Militarul, extrem de meticulos, a găsit o fotografie trimisă în Rusia. Imaginea conținea pașaportul unui soldat care lupta de partea Ucrainei.
„Și-a băgat nasul unde nu trebuia”, a spus furios Alexander despre militarul de la punctul de control, expirând fumul de țigară într-o încăpere deja îmbâcsită, în care razele soarelui se strecurau printr-o perdea de fum.
El a spus că are un singur regret în viață.
„Dacă aș putea da timpul înapoi, singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi să șterg fotografia aceea.”
