NATO pregătește o nouă strategie de apărare, care include posibilitatea unor lovituri în profunzimea teritoriului Rusiei: Moscova, printre potențialele ținte

NATO își revizuiește abordarea privind descurajarea unei eventuale agresiuni rusești, având în vedere utilizarea armelor de mare precizie și cu rază lungă de acțiune pentru lovirea unor obiective militare și strategice de pe teritoriul Rusiei. Un exemplu al eficienței acestei tactici îl reprezintă operațiunile ucrainene, în cadrul cărora forțele de apărare au lovit obiective îndepărtate ale infrastructurii militare și industriale rusești.

Informația este relatată de publicația românească Libertatea, care citează un articol publicat de The Wall Street Journal.

Alianța mizează pe lovituri în profunzimea teritoriului rus

Noua abordare a NATO presupune trecerea de la un model de descurajare predominant defensiv la o strategie mai activă de contracarare a amenințării militare rusești. Obiectivul este nu doar oprirea primului val al unui eventual atac, ci și distrugerea resurselor care permit adversarului să continue operațiunile militare.

Aceste aspecte au fost discutate încă din iunie 2026, în cadrul primului Simpozion NATO privind loviturile în adâncime, organizat de comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa, generalul Alexus Grynkewich.

În cadrul conceptului său privind așa-numita teorie a victoriei, acesta a explicat că Alianța trebuie mai întâi să oprească o eventuală ofensivă, iar ulterior să neutralizeze potențialul militar al adversarului. Acest lucru presupune lovirea nu doar a unităților de luptă, ci și a întregii infrastructuri care le asigură funcționarea.

Un rol central în această strategie îl au rachetele cu rază lungă de acțiune. Statele Unite își modernizează rachetele de croazieră Tomahawk și sistemele ATACMS, în timp ce aliații europeni lucrează la extinderea propriilor arsenale, inclusiv prin sistemele Storm Shadow, SCALP și Taurus.

Printre potențialele ținte se numără bazele militare, depozitele de armament, întreprinderile industriale și alte obiective de importanță strategică, situate la distanțe mari de linia frontului. În același timp, dezvoltarea unor noi sisteme europene de rachete va necesita încă mai mulți ani.

Ucraina a demonstrat eficiența loviturilor cu rază lungă de acțiune

Un factor important în revizuirea strategiei NATO a fost războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Militarii ucraineni au demonstrat capacitatea de a lovi obiective strategice aflate în adâncimea teritoriului advers, inclusiv întreprinderi din industria combustibililor, unități de producție militară și alte componente ale infrastructurii care susțin mașinăria de război rusă.

Ambasadoarea Ucrainei la NATO, Aliona Hetmanchuk, a subliniat necesitatea nu doar de a se apăra împotriva atacurilor rusești, ci și de a acționa direct asupra surselor amenințării.

Aceasta a comparat apărarea antiaeriană cu un medicament analgezic, care ameliorează simptomele, dar nu înlătură cauza problemei. În opinia sa, pentru a face față eficient Rusiei, este necesară și capacitatea de a lovi obiectivele care susțin operațiunile sale militare.

O poziție similară a exprimat-o și generalul polonez Ireneusz Nowak. El a avertizat că lipsa unor capacități suficiente pentru efectuarea unor lovituri de precizie în faza inițială a războiului obligă Ucraina să ducă lupte terestre de uzură, care seamănă, prin natura lor, cu confruntările de tranșee din timpul Primului Război Mondial.

În opinia sa, loviturile cu rază lungă de acțiune trebuie să reprezinte nu doar un instrument de ripostă, ci și un mijloc de descurajare a unui potențial adversar.

Sprijinul politic rămâne principala provocare

În pofida susținerii noii concepții de către o parte a conducerii militare, punerea sa în aplicare va depinde de voința politică a statelor membre NATO.

Fostul șef de cabinet al Ministerului Apărării din Germania, Nico Lange, a atras atenția asupra contradicției dintre planificarea militară, care include deja componente ofensive ale apărării, și percepția politică asupra securității, adesea limitată exclusiv la protejarea propriului teritoriu.

În același timp, NATO urmărește să transforme capacitatea de a lovi în profunzimea teritoriului advers într-o componentă indispensabilă a scenariilor de răspuns la o agresiune rusă. Pentru aceasta, aliații trebuie nu doar să dezvolte noi sisteme de armament, ci și să acumuleze rezerve suficiente de rachete de precizie.

Astfel, experiența Ucrainei influențează regândirea politicii de apărare a Alianței: NATO se orientează tot mai mult către capacitatea de a nu doar respinge atacurile, ci și de a priva adversarul de posibilitatea de a continua războiul.